După Brexit: 3 scenarii pentru UE și Moldova

Britanicii au decis. Mulți dintre ei regretă pentru decizia făcută, dar lucrurile nu pot fi corectate peste noapte.

Abandonarea UE a fost susținută de peste 17 milioane de britanici, iar peste 16 milioane au optat pentru a rămâne în UE, în condițiile unei participări de circa 72%. Vorbim despre o diferență de circa 1 milion de cetățeni, de care ar fi fost nevoie pentru a egala șansele celor care se simt atașați de proiectul european.

Ura, nostalgia, dar și clivajele existente în societatea britanică au jucat un rol crucial în determinarea rezultatului plebiscitului. Adițional, lipsa de cunoștințe elementare despre UE a transformat mulți britanici în victime ușoare ale forțelor populiste anti-europene. Votanții raționali au predominat în tabăra pro-UE, unde a fost anticipat impactul posibil după ieșirea din UE asupra cetățenilor și a țării în întregime.

Urmează negocieri lungi. UE așteaptă inițierea lor pentru a pune punct incertitudinii și a calma spiritele în Europa. Londra însă este lentă în adoptarea unei decizii politice, obligatorie pentru a declanșa procedura de ieșire din UE. Tergiversarea deciziei îi afectează direct pe toți britanicii, inclusiv cei care trăiesc în Europa continentală. Efectele sunt clare și duc la doborârea la pământ a lirei sterline, dar și la slăbirea imaginii țării pentru investitorii străini.

Știrea despre succesul forțelor anti-UE la referendumul britanic a fost întâmpinat diferit de către partidele politice moldovenești. Cei de la guvernare au exclus careva impact negativ serios asupra țării, iar partidele pro-ruse au folosit Brexitul pentru a discredita din nou agenda europeană în Moldova.

Există multă neclaritate în legătură cu ceea ce va urma în următoarele zile, luni și ani. Este însă evident că nimic nu va mai fi cum a fost până la Brexit. Iar ambiguitățile vor produce consecințe negative pentru stabilitatea Europei și respectiv urmări pozitive pentru cei care vor să distrugă UE. Având în vedere toate cele întâmplate până acum, după referendumul de pe 23 iunie, pot fi modelate cel puțin trei scenarii care se referă la UE, dar și la Moldova.

1. Brexitul ca „precedent”

Forțele anti-UE din Franța, Olanda, Germania și alte state membre își alimentează propaganda, încercând să-și extindă electoratul, căruia îi propune precedentul britanic.

Liderii politici pro-UE sunt copleșiți de problemele interne și eșuează să contrabalanseze partidele populiste antisistemice. UE se află într-un blocaj pe tema Brexit-ului, din cauza crizei politice de la Londra, care împiedică inițierea negocierilor privind părăsirea UE. Chiar și în cazul inițierii negocierilor, Londra este dezbinată, la fel cum și societatea și țara. Negocierile urmează a fi dificile. Bilaterala Franța-Germania este slăbită de complicațiile prin care trece conducerea franceză. Țările membre conduse de forțe eurosceptice încearcă să se impună în relația cu Bruxelles-ul, pentru a-și întări pozițiile la nivel național și a submina supravegherea din partea UE.

Economia britanică trece print-un val de șocuri. Dar impactul negativ se extinde și asupra restului UE, adițional la criza datoriei din Grecia încă nesoluționată și cea a refugiaților, unde Turcia și Rusia tind să exploateze slăbiciunile UE.

Imaginea UE în Moldova este afectată din nou, fapt determinat în mare parte de către partidele pro-ruse. Cele din urmă folosesc precedentul britanic pentru a convinge publicul moldovenesc că UE este un proiect în descompunere, jucând astfel cartea euroasiatică.

2. Brexitul ca “antimodel”

Londra declanșează procedura de ieșire. Efectele acestui proces creează efecte nefaste asupra economiei, adițional țara trece prin crize politice interne și semne clare de dezintegrare. UE nu face cedări în negocieri pentru a descuraja alte acțiuni ale populiștilor anti-europeni din alte colțuri ale hărții politice a Europei. Prin urmare, cazul britanicilor devine un “antimodel” pe care majoritatea societăților, inclusiv din țările cu tendințe eurosceptice, îl dezaprobă cu vehemență.

Britanicii trec prin dificultățile multiple – stagnarea economică, devalorizarea lirei sterline, refluxul investițiilor străine, reducerea activității economice, pierderea locurilor de muncă etc. Aceasta contribuie la convingerea europenilor de necesitate unei integrări sectoriale mai profunde (uniunea monetară, convergența economică etc.), mai puțin însă pe dimensiunea politică. Forțele pro-UE din Germania și Franța, și alte țări UE, dispun de argumente puternice, ceea ce le permite să-și recupereze legitimitatea din partea electoratului. Folosind antimodelul britanic, acestea explică publicului european care sunt în practică beneficiile pierdute de către Marea Britanie.

Antimodelul britanic servește ca exemplu pentru a promova integrarea europeană în Moldova. Or, cetățenii devin martori oculari la ceea ce înseamnă abandonarea UE. Ca urmare, obiectivul de a face parte din UE capătă o valoare și mai mare.

3. Scenariu mixt

Lucrurile însă pot fi și mai încurcate. În paralel, cu criza prin care trece Marea Britanie, ecoul Brexitului se răspândește în toate capitalele eurosceptice ale Europei, dar și în vecinătatea acesteia. UE este contaminată de evenimentele post-Brexit, trebuind să aloce resurse politice pentru a face divorțul cu Londra corect, dar totodată neatractiv pentru alți aventuriști anti-UE.

Precedentul britanic inspiră forțele eurosceptice din Olanda, Franța și alte țări. Dar antimodelul britanic este o mostră vie a ceea ce poate urma, atunci când sunt făcute decizii iraționale. Franța și Țările Benelux sunt fondatorii Comunității Europene, alături de Germania și Italia, mult timp până când Marea Britanie și alte țări au aderat la proiectul european. Prin urmare, plecare din UE nu ar fi atât de ușor de obținut precum peste Canalul Mânecii. Or, fondatorii UE sunt cel mai puternic interconectați, inclusiv în Zona Euro, ceea ce nu a fost niciodată cazul Londrei.

Cu toate acestea, UE încearcă să se imunizeze de cazuri similare Brexitului. Un dialog sincer cu cetățenii europeni este necesar, în timp ce guvernele naționale trebuie să înceteze să caute vinovați doar la Bruxelles. În realitate, rădăcinile supărării publicului pot fi văzute deseori în capitalele țărilor membre.

Rusia și alte țări terțe cu viziuni iliberale încearcă să câștige beneficii de la o Uniune slăbită. Însă politica sancțiunilor față de Rusia nu va fi schimbată în următorul cel puțin 1 an. Antimodelul britanic va permite multora să trezească auditoriul filorus, care urmează să vadă de ce Moscova vrea o Europă dezintegrată. Or, aceasta îi permite să-și reinstituie în deplinătate influența în vecinătatea europeană. Fapt ce i-ar permite Rusiei să avanseze proiectele euroasiatice spre Est și în raport cu UE.

Agenda europeană a Moldovei pare încă reversibilă, având în vedere ponderea partidelor pro-ruse și lipsa de coeziune în rândul celor care se declară pro-europeni. O eventuală renunțare la Acordul de Asociere de către o majoritate pro-rusă în parlament, acompaniată de un președinte pro-rus, ar putea fi contestată slab de către societatea civilă. Or, spiritul pro-european din societate nu este la fel de intens în Moldova, precum a fost în Ucraina. Oricum, antimodelul britanic oferă oportunități pentru a convinge moldovenii că integrarea europeană merită eforturi. Dar asta depinde și de faptul dacă precedentul britanic va fi exploatat eficient sau nu de către euroscepticii francezi, olandezi și alții.

Să ne asumăm responsabilitatea

 Incertitudinile vor continua să domine în rândul europenilor. Dacă aceștia se vor apropia sau, din contra, distanța de Bruxelles depinde atât de către instituțiile europene, cât și de guvernele naționale și societățile civile din țările UE.

A venit timpul ca cei care au beneficiat de pe urma integrării europene să facă eforturi pentru a răsplăti proiectul european prin coeziune, sinceritate, critică constructivă și înfruntare civilizată cu cei care exploatează frica, ura și minciuna pentru a demola proiectul european.