Interviu cu Bogdan Aurescu: Summit-ul NATO de la Varşovia a confirmat „relația indestructibilă dintre Europa și America de Nord”

În condiţiile instabilităţii accentuate din regiunea Mării Negre şi din estul Mediteranei, Summit-ul NATO de la Varşovia, din 8-9 iulie, a suscitat un interes deosebit pentru opinia publică din Europa şi din America de Nord, deoarece el urma să hotărască răspunsul statelor aliate de pe cele două continente la noile provocări ale mediului de securitate.

Ce s-a întâmplat la Varşovia, care au fost rezultatele Summit-ului şi ce urmări decurg pentru securitatea şi poziţia internaţională a României sunt principalele întrebări cărora Bogdan Aurescu, consilier prezidenţial şi fost ministru de externe, le-a răspuns într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Europunkt, realizat de Vladimir Adrian Costea.

Vladimir Adrian Costea: Care sunt principalele rezultate ale negocierilor purtate la Summit-ul NATO de la Varşovia – în ce măsură s-a ajuns la un consens asupra problemelor dezbătute în cadrul întâlnirii din capitala Poloniei?

Bogdan Aurescu: Summit-ul NATO de la Varşovia a fost un summit cu greutate – mize importante în vremuri turbulente, la care se adaugă şi o importantă încărcătură simbolică. De aceea, rezultatele acestei reuniuni la vârf trebuie şi ele structurate pe cele două paliere: simbolic și practic. Pe dimensiunea simbolică, principalul obiectiv al tuturor statelor membre, inclusiv al României, a fost prezervarea și consolidarea unității și solidarității aliate. Din acest punct de vedere, summit-ul a transmis un mesaj puternic asupra solidității relației transatlantice, inclusiv prin Declarația asupra securității transatlantice, adoptată la cel mai înalt nivel. Într-un context european şi internaţional impredictibil, acest summit a reconfirmat, atunci când era mai mare nevoie, relația indestructibilă dintre Europa și America de Nord.

Acest mesaj al unității nu putea fi însă posibil fără componenta practică, unde miza principală a fost consolidarea prezenței militare aliate in Flancul Estic al Alianţei. După cum se cunoaște, toate deciziile în cadrul NATO se iau prin consens, deci toate cele 28 de state aliate au împărtășit aceeași abordare, în contextul creșterii instabilității și amenințărilor în zonele periferice ale NATO.

Deciziile adoptate la reuniunea la nivel înalt de la Varșovia se înscriu sub semnul continuității, al îndeplinirii angajamentelor asumate la Summit-ul din Țara Galilor, dar și al dezvoltării de noi măsuri destinate consolidării apărării și descurajării.

Pe linia continuității, evidențiez faptul că Summit-ul de la Varşovia a omologat, în Declaraţia Finală, constituirea structurilor de comandă și control: operaționalizarea completă a Unității NATO de Integrare a Forțelor (NFIU) din România, decisă la summit-ul anterior și dezvoltarea suplimentară a Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est, ofertă avansată de România, ulterior summit-ului din 2014. Acest Comandament coordonează practic cele două NFIU din România și Bulgaria, România dispunând astfel de două structuri de comandă și control, dintre care una acționează la nivel regional, capabilă să faciliteze dislocarea rapidă a forțelor aliate în regiune.

O altă decizie extrem de importantă pentru noi a fost declararea capacității operaționale inițiale a sistemului de apărare anti-rachetă al NATO, care include acum şi baza de la Deveselu din România, alături de alte componente din Spania şi Turcia. Obținerea consensului în această zonă este o dovadă suplimentară, dacă mai era nevoie, a faptului că acest sistem este unul pur defensiv si nu reprezintă o amenințare împotriva niciunei țări terțe. Orice altă interpretare este o mistificare fără nicio legătură cu realitatea.

Pe linia dezvoltării de noi măsuri, s-a luat decizia unei prezențe aliate înaintate pe Flancul Estic, consolidată pentru Nord și adaptată pentru Sud.

Strict legat de România, evidențiez aici două elemente majore: includerea în planificarea aliată a unei brigăzi cadru multinaționale pe teritoriul României (inițiativă a României, la care și-au anunțat participarea până acum, pe lângă România cu două batalioane, Bulgaria, cu un batalion, şi Polonia cu o companie, discuţii cu alţi aliaţi fiind în curs) și analizarea opțiunilor pentru întărirea prezenței aeriene și maritime în regiunea Mării Negre, conform deciziei luate la ministeriala apărării din iunie, astfel încât aceste măsuri să fie dezvoltate, spre decizie, la ministeriala apărării din octombrie. La aceste decizii se adaugă şi o a treia obţinută de ţara noastră, şi anume crearea în România a unei Iniţiative de Instruire Intensificată (Combined Enhanced Joint Training), care să contribuie la creşterea prezenţei aliate în România.

Am prezentat aici doar câteva dintre deciziile relevante pentru securitatea Alianței, dar și pentru statele aliate de pe flancul estic, inclusiv România, decizii care, fiind adoptate prin consens, vorbesc de la sine despre unitatea de abordare a aliaților privind riscurile de securitate la adresa NATO, reper major al mesajului de coeziune și unitate transmis de summit-ul care tocmai s-a încheiat.

Aceste decizii au conturat profilul unei Alianțe moderne şi dinamice, adaptate la noul mediu de securitate, capabile să-și apere membrii, conform principiului său fondator, cel al apărării colective, dar și să proiecteze stabilitatea, răspunzând la crize dincolo de frontierele aliate.

În ce măsură semnarea Declaraţiei comune între UE şi NATO va contribui la întărirea securităţii la nivel european?

Declarația comună NATO-UE reprezintă un element de noutate şi de mare necesitate, generat de evoluțiile complexe la nivelul securității internaționale, dar și de potențialul strategic al relației dintre cele două organizații, ne-valorificat pe deplin.

S-a vorbit de complementaritatea NATO-UE, dar au existat puține momente în care a fost utilizat la maximum potențialul de cooperare. Noua dinamică de securitate oferă domenii de maximă importanță, care nu sunt numai relevante, dar în care o cooperare strânsă este absolut necesară:  migrație, amenințări hibride, securitate maritimă, parteneriate, creșterea capacității de rezistență, combaterea terorismului.

Pentru a gestiona adecvat toate aceste aspecte, este nevoie de o abordare comprehensivă, cu utilizarea tuturor instrumentelor necesare, pe care nici NATO, nici UE nu le au în totalitate, ci doar împreună.

Așa că răspunsul meu este: da, o relație strategică NATO-UE va fi categoric în beneficiul consolidării securității la nivel european. Este nevoie însă de un angajament politic constant pentru dialog și compromis constructiv în ceea ce privește evaluarea mediului de securitate și analizarea unor opțiuni comune, a unor proiecte concrete de gestionare.

Cum evoluează relaţiile NATO cu Rusia, respectiv Marea Britanie, în contextul evenimentelor petrecute pe scena internaţională?

NATO a inițiat acum două decenii un parteneriat cu Federația Rusă și a creat un mecanism de dialog privilegiat, reprezentat de Consiliul NATO-Rusia, care a avut ultima reuniune foarte recent, pe 13 iulie, la Bruxelles, imediat după Summit-ul de la Varșovia. Această reuniune a evidențiat foarte clar diferențele de abordare și comportament dintre aliați și Federația Rusă. Cu toate acestea, este nevoie în continuare de menținerea canalelor de dialog politic între NATO și Rusia și de o discuție deschisă asupra unor probleme care amenință securitatea internațională, în primul rând situaţia din Ucraina.

Ceea ce am susținut noi, și este un aspect consemnat în declarația Summit-ului, este faptul că dialogul cu Rusia trebuie să continue, pornind de la două principii: asigurarea priorității intereselor aliate și necesitatea unei conduite responsabile a Rusiei, cu respectarea dreptului internațional.

Referitor la Regatul Unit, o să subliniez faptul că decizia cetățenilor britanici de a ieși din Uniunea Europeană nu a afectat și sper că nu va afecta statutul Marii Britanii în arhitectura de securitate euro-atlantică. Membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, Marea Britanie rămâne un aliat strategic, solid ancorat în NATO și direct implicat în asigurarea securității euro-atlantice și internaționale. Iar participarea consistentă a militarilor britanici în cadrul prezenței aliate înaintate consolidate de pe flancul estic (Estonia și Polonia) transmite un mesaj puternic în această direcție.

În ce măsură România şi-a îndeplinit obiectivele pe care şi le-a propus pentru acest summit?

Aşa cum s-a putut observa din documentele publice ale summit-ului, România și-a îndeplinit toate obiectivele pe care și le-a propus, iar acest fapt a fost evidențiat foarte clar de către președintele României, domnul Klaus Iohannis. Acest summit a fost unul dificil, dar dus la bun capăt cu succes – a fost un moment care cu siguranţa va rămâne un punct de reper în istoria recentă a NATO.

Nu doresc să repet ce s-a spus deja în spaţiul public, dar am să insist totuși asupra a două aspecte. În primul rând, prin includerea inițiativelor României în deciziile finale, țara noastră se proiectează ca un veritabil furnizor de securitate în cadrul Alianței, integrat în noua postură de apărare și descurajare.

În al doilea rând, pentru România, acest summit, prin sublinierea unității și solidarității aliate, a relației transatlantice, a însemnat reiterarea și consolidarea NATO.