Parcursul european al Moldovei a fost mai dinamic în 2016 decât un an în urmă. Concentrarea puterii politice, precum și subordonarea practic integrală a instituțiilor de stat, inclusiv a deciziilor politice, i-a permis guvernării să genereze aparențele unei stabilități politice sporite și a unor reforme mai rapide. Problema majoră este însă că stabilizarea politică a Moldovei s-a făcut din contul monopolizării puterii politice de către un singur grup politico-oligarhic, care gravitează în jurul Partidului Democrat. În consecință, reformele politico-economice inițiate în 2016 au fost croite mai degrabă urmărind interesele guvernării și mai puțin cele publice.

Nici opoziția anti-sistemică reformistă și nici sectorul non-guvernamental nu au fost capabile să clatine sistemul suficient de puternic pentru a obține cedări majore. Slăbiciune care s-a materializat în imposibilitatea de a opri convertirea pierderilor din urma fraudei bancare în datorii de stat sau menținerea procuraturii în ecuația de control al guvernării (numirea lui Eduard Harunjen). Opinia publică apreciază, dar oricum rămâne nesatisfăcută, de modul cum este combătută corupția și de alte tentative ale guvernării de a proteja interesele publice și a le curma pe cele înguste infracționale. Societatea așteaptă rezultate de la investigarea anevoioasă a fraudei bancare sau sentințe de judecată în cazul judecătorilor și funcționarilor publici, reținuți pentru cazuri de corupție. Dar aceste rezultate au lipsit în 2016 și este foarte probabil că ar putea fi exploatate parțial în 2017, dar mai degrabă, pentru a influența opinia publică înainte de alegerile parlamentare din 2018.

Transformările politice din 2016 au fost conectate la agenda europeană. Guvernarea majoritară, condusă de Partidul Democrat, a fost concentrată pe recuperarea încrederii partenerilor europeni. Necesitatea în restabilirea dialogului pozitiv cu UE a rezultat din importanța asistenței europene, dar și din importanța recăpătării legitimității publice în rândul cetățenilor cu simpatii pro-europene.

În linii mari, pe parcursul lui 2016, integrarea europeană a Moldovei a fost marcată de o serie de provocări, dar și de oportunități, care au început să producă efecte și se vor manifesta cu intensitate sporită în 2017.

Cele 3 provocări

1. Emergența președintelui pro-rus

Victoria socialistului Igor Dodon la alegerile prezidențiale din septembrie 2016 reprezintă punctul de pornire pentru diverse provocări pentru integrarea europeană din Moldova, care s-ar putea developa deja în 2017. Deși victoria lui Dodon a reflectat datele sondajelor publice, aceasta s-a realizat prin numeroase încălcări ale legislației, precum implicarea bisericii, manipularea opiniei publice, dar și prin instrumentalizarea votului din regiunea transnistreană și obstrucționarea votului în diasporă. Noile forțe politice pro-europene au fost la o distanță foarte mică de victorie (circa 4% sau puţin peste 70 mii voturi), dar actuala guvernare a creat condițiile necesare pentru ca președinția să-i revină candidatului pro-rus Igor Dodon. Impactul președintelui pro-rus în 2016 s-a văzut preponderent la nivel de declarații, aceasta deoarece noul președinte va începe să-și exercite funcția de abia la finele lui decembrie 2016.

Deocamdată, Igor Dodon nu dispune de forța politică necesară pentru a revizui agenda europeană, fiind limitat în primul rând de prerogativele funcției sale. De aceea, Igor Dodon se concentrează pe o diminuare treptată a integrării europene și înlocuirea acesteia cu vectorul euroasiatic. Un asemenea scenariu poate deveni posibil doar dacă socialiștii lui Dodon obțin rezultate bune la alegerile parlamentare din 2018 și pot forma împreună cu alte forțe pro-ruse o guvernare majoritară. Până atunci, Dodon va tinde să exploateze erorile guvernării actuale, ceea ce va expune în lumină negativă partenerii europeni care oferă sprijin Moldovei. Totodată, noul președinte a promis să consolideze dialogul cu Rusia, care la rândul său este interesată în existența unui aliat politic în instituțiile de stat moldovenești.

Dodon va evita riscurile ce pot rezulta din diminuarea factorului european cât timp acesta nu poate fi substituit, măcar parțial, cu cel rusesc. De aceea, pe lângă restabilirea relațiilor comerciale și economice moldo-ruse, este necesar la fel un context european favorabil, în care sancțiunile europene contra Rusiei sunt demontate, iar forțele populiste câștigă alegerile în Franța, Olanda și Germania în 2017. Pe termen mediu și lung, Igor Dodon vrea să combine păstrarea asistenței europene pentru diverse reforme cu integrarea graduală Moldovei în Uniunea Economică Euroasiatică.

2. “Foaia de parcurs” moldo-rusă

A doua provocare pentru agenda europeană din Moldova rezidă din protocolul moldo-rus, semnat la Moscova în noiembrie 2016, unde se conține Planul de acțiuni pentru dezvoltarea relațiilor comercial-economice cu Rusia în 2016-2017. Acest Plan de acțiuni a fost negociat într-un mod netransparent și nu a fost făcut public nici după semnarea lui de către Ministerul Economiei de la Chișinău. Opacitatea documentului poate fi parțial explicată prin aceea că favorizează interesele rusești mai mult decât pe cele moldovenești. Or, partea moldovenească se obligă conform “foii de parcurs” să-și mențină prezența și să implementeze măsurile comerciale, adoptate în cadrul instituțiilor CSI (standarde GOST, recunoașterea măsurilor metrologice, etc.).

În fond, “foaia de parcurs” (re)dă prioritate angajamentelor Moldovei în CSI, organizație regională plasată în topul priorităților politicii externe rusești. Aceasta creează confuzie în opinia publică, dar și transmite semnale contradictorii partenerilor europeni. Pe de o parte, Moldova întâmpină dificultăți în livrarea unor rezultate concrete pe angajamente asumate față de UE, incluse în Acordul de Asociere (preluarea standardelor europene, aproximarea cu reglementările comerciale europene). Dar, pe de altă parte, aceasta face promisiuni față de Rusia legate de participarea Moldovei în structurile CSI. Evident, relațiile cu Estul sunt importante, dar acestea trebuie dozate conform priorităților naționale, unde în prezent primează integrarea europeană.

3. Monopolizarea puterii politice de către un singur grup oligarhic

În 2016, fenomenul „statului capturat” nu a scăzut din intensitate, ci doar a fost mutat în zona de control a unei singure forțe politice – Partidul Democrat. Acest lucru afectează atitudinea publicului față de UE, chiar dacă într-o măsură mai mică decât în 2015. Or, imaginea UE va fi mereu asociată cu partidele aflate la guvernare, indiferent de faptul că asistența europeană este oferită pentru proiecte concrete (împrumuturi) sau pentru bugetul public (mai degrabă, prin sprijin bugetar direct). Ameliorarea situației poate avea loc doar cu condiția că UE devine mai operativă, principială, precaută și pragmatică în raport cu oricare dintre autoritățile de la Chișinău. Concomitent, UE trebuie să condiționeze reformele care diminuează poziția de monopol ale grupărilor politico-oligarhice, prin stimularea competiției politice, economice și mediatice. Deocamdată, integrarea europeană rămâne un instrument util pentru guvernările corupte. În lipsa de alternative politice și a riscului ascensiunii forțelor pro-ruse, aceste grupări politico-oligarhice se impun în fața UE, demonstrând că sunt “oligarhi utili”, respectiv, compatibili cu vectorul european.

Cele 3 oportunități

1. Dezghețarea asistenței europene

Evenimentul major de pe agenda europeană a Moldovei îl constituie decizia UE de a dezgheța asistența europeană până la finele lui 2016. Restabilirea sprijinului financiar al UE a fost determinată de semnarea memorandumului cu FMI. Aceasta a permis nu doar amplificarea condiționalităților, dar și diversificarea riscurilor. Ca urmare, oficialii europeni au aprobat debursarea a 45 mln EUR de sprijin bugetar direct deja în 2016, urmând circa 100 mln EUR de asistență macro-financiară în 2017. Dezghețarea asistenței europene a fost prezentată ca o reușită a guvernării, fiind în realitate un „colac de salvare” în condițiile unui buget public auster.

2. Tranziția spre o condiționalitate “mai eficientă”

UE are obligația de a administra mai eficient asistența oferită Moldovei. Acest lucru a fost sugerat de către Curtea de Audit a UE în septembrie 2016. În acest context, UE a decis că va renunța la sprijinul bugetar direct. În anii următori, toate eforturile vor fi concentrate pe finanțarea de proiecte. Aceasta ar putea să sporească reformele structurale (justiție, administrația publică, sectorul energetic, combaterea monopolurilor), precum și acțiunile cu efecte tangibile pentru cetățeni. Totodată, cu cât mai concrete vor fi proiectele sprijinite de UE, cu atât mai eficientă va deveni condiționalitatea aplicată. Succesul asistenței europene depinde atât de voința politică a autorităților, cât și de comunicarea cu cetățenii, de care Delegația UE de la Chișinău a început să aibă mai multă grijă decât anterior.

3. Strategia Globală a UE

În 2016, a fost publicată noua strategie a UE, care definește prioritățile de politică externă (Strategia Globală). Acest document reconfirmă interesul UE pentru vecinătatea sa estică, dar și obiectivul acesteia de a consolida rezistența statelor din vecinătate.

Potrivit Strategiei Globale, UE urmează să contribuie la implementarea Acordurilor de Asociere cu țările din Parteneriatul Estic, inclusiv Moldova. Totodată, este prevăzută o interconectare mai puternică cu țările semnatare ale Acordurilor de Asociere, la nivel economic, energetic, digital, dar și prin contacte interumane. Nu în ultimul rând, cu aluzie la imixtiunile Rusiei, Strategia prevede că UE va sprijini drepturile țărilor de a decide în mod suveran asupra relațiilor bilaterale cu UE.

În loc de concluzie

Provocările care s-au cristalizat în 2016 vor deveni cu mult mai pregnante în 2017, în particular se va evidenția președinția președintelui pro-rus Igor Dodon. De asemenea, este cert faptul că va crește vizibilitatea Rusiei, iar odată cu aceasta și vectorul euroasiatic.

Integrarea europeană va putea să avanseze doar dacă UE reușește să impună o condiționalitate mai eficientă și un pragmatism dur în raport cu guvernarea, care continuă să fie dominată de grupări politico-oligarhice.

În fine, fără a îmbunătăți guvernanța politică și economică, alături de reforme cu rezultate tangibile pentru cetățeni și adoptarea unei atitudini critice față de eșecurile guvernării, agenda europeană a Moldovei riscă să se devalorizeze în 2017.

Articol apărut pe Info-Prim Neo.

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu