În ultimii doi ani, Europa s-a cutremurat în mai multe rânduri sub şocurile atentatelor teroriste sau ale scorurilor bune obţinute în alegeri de partidele populiste. Rezolvarea acestor două probleme pare destul de îndepărtată, mai ales că deocamdată nici înţelegerea lor nu pare a fi făcută la un nivel satisfăcător.

Mai multe despre terorism şi populism şi despre relaţia dintre cele două în erodarea democraţiei şi statului de drept puteţi afla din interviul acordat de George Vișan, analist politic, publicist și membru fondator la Civitas Politics, lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Visan

Vladimir Adrian Costea: Care sunt factorii care explică ascensiunea populismului și a atacurilor teroriste în ultimii ani?

George Vişan: Populismul și terorismul sunt două fenomene separate, dar care, în prezent, se alimentează reciproc – acest aspect se observă cel mai bine în statele europene. De exemplu, în momentul producerii unui atentat, cum au fost cele din Franța din ultimii doi ani, Frontul Național a încercat să profite de pe urma acestora și să-și promoveze mesajele eurosceptice și xenofobe. Iar teroriștii profită de pe urmă manifestărilor xenofobe care vizează grupul etnic sau religios din care fac parte atentatorii, la care se adaugă și măsurile draconice de securitate. Sau de pe urma deciziei lui Donald Trump de a utiliza tortura împotriva teroriștilor capturați în afara SUA, deși acest lucru este ilegal și contraproductiv.

Ascensiunea populismului a fost cauzată în ultima decadă de criza economică din 2008-2014, sporirea inegalității în societățile occidentale, o serie de evoluții economice care pun în discuție statutul social al unei bunei părți a clasei de mijloc (tendința spre automatizare, delocalizarea, eliminarea statului bunăstării), dezamăgirea față de sistemul politic, care e perceput ca fiind disfuncțional și nereprezentantiv, lipsa de încredere în canalele media, teama ca instabilitatea dintr-o regiune îndepărtată să se transfere la nivel local, precum și lipsa de încredere în politicieni și partide politice. Un factor care a facilitat ascensiunea populismul este adoptarea unor teme populiste de partidele mainstream – curentul favorabil #brexit din Partidul Conservator britanic, de exemplu.

Sursele contemporane ale terorismului internațional sunt absența autorității statului în anumite zone ale lumii (Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Cornul Africii, Vestul Africii) și instabilitatea politică din altele în combinație cu o serie de conflicte etnice (Asia). În Europa, în particular, asistăm la o radicalizare pe fondul slabei integrari a comunităților de emigranți din Nordul Africii și Orientul Mijlociu (mai ales în Franța și Belgia). Conflictul din Siria și Irak care a atras o serie de luptători europeni (de ambele tabere) reprezintă cea mai mare amenințare teroristă pentru Europa. Însă, în ciuda unor atentate de amploare în Europa, mai ales în Franța nu asistăm la un fenomen generalizat sau scăpat de sub control.

Care sunt criticile aduse regimurilor democratice în cadrul cărora identificați ascensiunea celor două fenomene?

Populiștii reclamă că democrația nu funcționează pentru cetățeanul simplu, ci avantajează numai elitele, minoritățile sau emigranții. Mesajul acestora rezonează mai ales în rândul acelor cetățeni care nu se numără printre câștigătorii globalizării, dar s-a extins și către alte grupuri sociale din cauza crizei economice și a terorismului.

Terorismul este unul din inamicii tradiționali ai democrație liberale. Trebuie însă subliniat un aspect fundamental: terorismul nu este o doctrină politică sau o teorie – este o tactică militară care vizează subminarea sau constrângerea societății prin utilizare violenței asupra civililor. Teorismul a fost utilizat de anarhiști, de fasciști, de comuniști și de grupurile de extrema stângă pentru a-și avansa agenda politică. Extremismul de factură islamică consideră democrația liberală drept inamicul fundamental al islamului, iar atacurile din Europa vizează subminarea acesteia.

În ce măsură populismul și terorismul contribuie la radicalizarea societăților, precum și la decredibilizarea instituțiilor statului?

Împreună terorismul și populismul contribuie la radicalizarea societăților democratice prin exagerarea amenințărilor și subminarea din interior a acestor. Populiștii arată că măsurile luate de state pentru a combate terorismul nu sunt eficiente sau nu sunt destul de radicale, în timp ce fiecare atentat terorist care se produce ranforsează această opinie. Publicul nu pare să realizeze că pentru fiecare atentat reușit, cel puțin zece, să spunem, sunt împiedicate. Populiștii vizează subminarea cadrului liberal prin promovarea unor măsuri care subminează statul de drept și egalitatea în fața legii – cel mai bun exemplu s-a produs de curând prin promovarea în SUA de către președintele Donald Trump care vizează interzicerea accesului pe teritoriul american cetățenilor din 7 țări majoritar musulmane, indiferent dacă au sau nu acte legale de ședere.

Care sunt consecințele pe care populismul și terorismul le generează asupra regimurilor democratice?

În cazul populismului, degradarea cadrului democratic și cele mai bune exemple se regăsesc în vecinătatea României – Ungaria și Polonia. Efectul terorismului este însă mult mai insidios și peste timp, dacă nu este contracarat eficient, duce la erodarea drepturilor și libertăților fundamentale.

În ce măsură retoricile anti-sistem ilustrează eșecul deliberărilor democratice?

Cel mai mare succes al ideilor anti-sistem sunt preluarea lor de partidele mainstream – cum ar fi opoziția față de migrație (fie legală sau ilegală) sau susținerea #brexitului de către principalele partide britanice, conservatorii și laburiștii. Momentan nu vorbim despre un eșec al democrației per total, ci de niște succese localizate ale retoricii anti-sistem. Există însă eșecul partidelor mainstream de a rezista retoricii populiste în fața competiției electorale oferite de partidele anti-sistem – din nou cazul britanic e ilustrativ.

Care sunt măsurile pe care le considerați oportune pentru “protejarea” democrației în faţa populismului și a terorismului?

Împotriva populismului, cel mai bun remediu este reafirmarea valorilor democratice. Politicienii și partidele politice ar trebui să se uită înspre comunitățile vulnerabile și abandonate care sunt cele care ar putea sprijini electoral mișcările populiste. Comunitățile uitate și sărace precum cele din Marea Britanie sau din SUA, sunt cele care au înclinat balanța înspre #brexit sau Donald Trump. Pe urmă, dovezi palpabile că sistemul funcționează și că nu e orientat împotriva cetățeanului de rând lucrul acesta însemnând că normele sociale și de drept se aplică tuturor în mod indiferent de statutul social  sau importanța economică (abandonarea ideilor de tipul too big to fail, pedepsirea cu severitate a celor care nu își plătesc taxele, eliminare paradisurilor fiscale). În fine, utilizarea normelor democrației militante, acolo unde există în constituție, pentru a contraca formele mai radicale de populism.

Împotriva terorismului, în Europa cel puțin, o integrare socială mai bună a comunităților de musulmani. Cooperarea strânsă cu aceste comunități pentru a identifica radicalii și recrutorii pentru Daesh și Al Qaeda. Acces sporit la oportunități sociale și economice, precum și o relație mai bună între poliție și aceste comunități. Eliminarea tentativelor de segregare a acestor comunități de restul societății. În fine, contracararea terorismului în interiorul statelor, fundamentată pe normele statului de drept.

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu