Interviu/ Olivier Henry, director al sitului carian Labraunda: „Este un sit esenţial pentru sud-estul Mării Egee, foarte atractiv pentru turiştii veniţi în Turcia”

Oraşul Bodrum, cu peisajele sale mirifice şi plajele încântătoare, este una dintre cele mai populare destinaţii din Turcia pentru vacanţele de vară ale românilor. Dincolo de atracţiile marine, este bine de ştiut pentru cei interesaţi să îşi petreacă un sejur extraordinar în sud-vestul Turciei că staţiunea de astăzi, cunoscută în trecut sub numele de Halicarnas, se află într-o regiune plină de istorie şi de vestigii antice fascinante. Cercetate şi puse în valoare de echipe internaţionale de savanţi, printre care şi cercetători români, vestigiile şi artefactele antice de pe întregul cuprins al regiunii turceşti Muğla, vă aşteaptă să le descoperiţi în concediul dumneavostră.

Despre vechea strălucire a Cariei şi a dinaştilor ei intraţi în istorie drept constructori ai uneia dintre cele şapte minuni ale lumii antice, despre nenumăratele oraşe ridicate de ei şi despre fascinantul centru religios carian de la Labraunda, puteţi afla din interviul acordat pentru Europunkt de Olivier Henry, directorul programului de cercetări ştiinţifice de la acest sit arheologic deosebit, unul dintre cei mai buni cunoscători ai civilizaţiei Cariei antice, cu un doctorat în arheologia funerară cariană din perioada clasică şi elenistică.

Lis la version française ici.

Olivier Henry, la Labraunda

Europunkt: Bodrum şi regiunea maritimă Muğla reprezintă una dintre cele mai populare destinaţiile turistice din Turcia, pentru europeni, inclusiv pentru români. Totuşi, puţini ştiu că vin aici în Caria, un teritoriu antic cu o istorie bogată. Care sunt principalele momente din istoria regiunii ?

Olivier Henry: Regiunea cariană are o foarte bogată şi foarte lungă istorie. Ea începe încă din timpul preistoriei, fiind pusă recent în evidenţă prin importantele colecţii de picturi rupestre descoperite în zona muntelui Latmos, care datează din mileniul al IV-lea î.e.n.

Totuşi, putem spune că perioada cea mai importantă pentru Caria este cea a secolului al IV-lea î.e.n. În această perioada, Caria trece de la statutul de mică regiune costieră, compusă dintr-un mozaic de principate aflate sub controlul puterilor străine, la acela al unui veritabil popor carian. Această transformare se datorează accederii familiei dinaştilor locali din familia Hekatomnizilor la rangul de satrapi ai Cariei. Primul dintre ei, Hekatomnos, este relativ puţin cunoscut, dar fiul său cel mai mare, Mausolus, şi-a înscris numele în istorie datorită, în principal, construcţiei unui mormânt monumental unic, Mausoleul. Această realizare arhitectonică excepţională a fost ridicată în centrul capitalei cariene de la Halicarnas, mai bine cunoscut astăzi sub numele Bodrum. Mormântul domina atunci oraşul cu cei 45 de metri ai săi – puteţi compara înălţimea sa cu cea a unui imobil modern cu 15 etaje!

Reconstituire a Mausoleului din Halicarnas/ Sursă: Bodrum Turkey Travel

Dar opera lui Mausolus nu s-a limitat doar la construcţia acestui mormânt. Se pare că, la momentul în care i-a succedat tatălui său, în 377 î.e.n., el avea o agendă foarte precisă pentru Caria, agendă care a transformat regiunea într-o ţară şi mozaicul de comunităţi independente într-un popor. El intervine asupra a trei principale direcţii. Prima viza urbanizarea regiunii. În acest sens, el a construit sau a contribuit la construcţia de oraşe “moderne” peste tot de-a lungul Cariei. A doua realizare este legată de economie. El a impus o monedă comună care a devenit fundamentul schimburilor în tot sud-estul egeean. În sfârşit, el a oferit comunităţilor ideea unei culturi commune care permitea reunirea laolată a întregii populaţii cariene.

Această cultură comună a fost construită în principal în jurul unui sit, cel de la Labraunda, în munţii Latmosului. Era vorba la acea vreme de un mic sanctuar rural, dependent de oraşul vecin de la Mylasa (astăzi, Milas). Mausolus, la fel ca şi fratele său, Idrieus, au transformat acest modest sanctuar în centrul religios, politic şi economic al Cariei. Ei au îmbogăţit locul cu monumente de arhitectură edilitară impesionante şi au organizat festivaluri religioase în jurul cărora erau reuniţi toţi carienii. Sanctuarul de la Labraunda, dedicat lui Zeus cu securea dublă, a cunoscut un asemenea succes încât atributele distinctive ale lui Zeus, în principal Labrys-ul, securea dublă sfântă, au devenit simboluri de identificare a culturii cariene până târziu în epoca romană.

Care sunt principalele monumente antice pe care le recomandaţi turiştilor români pentru a le vizita în Caria ?

Există mai multe monumente importante pentru a fi văzute în Caria, chiar dacă unele dintre ele au dispărut şi nu mai sunt cunoscute decât prin intermediul surselor literare antice. Mai mult decât monumentele, sunt siturile care trebuie vizitate, deopotrivă datorită frumuseţii locurilor, cât şi al bogăţiei vestigiilor. Astfel, situl de la Labraunda oferă o panoramă spectaculoasă asupra întregii regiuni, la fel şi construcţii monumentale excepţional de bine conservate. Alte situri, precum Cnidos, Euromos, Alinda, Caunos, Iasos şi Heraklea sunt la fel de importante.

Principalele aşezări din Caria antică

Există de asemenea numeroase muzee în regiune cu colecţii care îţi pot tăia răsuflarea. În prim plan se află muzeul din Bodrum, organizat în inima unui castel construit de cavalerii Sfântului Ioan în secolul al XV-lea. Este vorba de primul muzeu din Turcia dedicat arheologiei submarine, iar colecţiile sale sunt unice în lume.

Muzeul din Bodrum/ Sursă: kusadasi.info

Sunteţi directorul săpăturilor arheologice de la Labraunda. Cum se ajunge la acest sit?

Drumul care duce la situl de la Labraunda nu este uşor, din cauza traficului greu provocat de exploatarea minelor de feldspat din regiune. Situl se găseşte însă relativ cu uşurinţă dacă se pleacă din oraşul Milas. Este suficient să se urmărească panourile care, începând cu şoseau de centură, vă vor conduce către nord la munţii Latmosului. Situl Labraunda este situat la circa 15 km depărtare de Milas. Este de asemenea posibil să ajungeţi la Labraunda dinspre nord, dinspre oraşele Aydin et Çine, mergând pe drumul care duce spre Bodrum.

De ce ar trebui un turist să nu rateze vizitarea Labraundei, dat fiind accesul destul de dificil la sit?

Cum am spus şi mai sus, Labraunda este un sit esenţial pentru înţelegerea istoriei sud-estului Mării Egee, foarte atractiv pentru turiştii veniţi în Turcia.

Se găsesc de asemenea edificii foarte bine conservate, între care faimosul Andron. Construit de Idrieus, fratele mai mic al lui Mausolus, acesta este o sală monumentală de banchete care servea ca sală a tronului pe perioada festivalurilor religioase.

Situl este de asemenea foarte bucolic, întrucât se găseşte la 750 de metri altitudine, în inima unei păduri bogate. Totul concură la Labraunda pentru a crea impresia parcurgerii unui sit care nu s-a schimbat foarte mult din antichitate până în prezent. Este o experienţă unică.

Panoramă asupra câmpiei Milasei, vedere de pe acropola din Labraunda

Care este istoria cercetărilor la Labraunda şi care este situaţia prezentă a lor ? Cine participă la munca de pe sit şi care sunt obiectivele principale pentru viitorul apropiat ?

Săpăturile de la Labraunda au început în 1948 sub direcţia lui Axel W. Persson, profesor de arheologie la Universitatea din Uppsala, Suedia. Astăzi, după 70 de ani de cercetări, studiile şi săpăturile continuă într-un ritm susţinut. Echipa este compusă din mai bine de cincizeci de persoane venite din toate cele patru colţuri ale lumii. Anul acesta, de exemplu, mai bine de 10 naţionalităţi sunt reprezentate pe sit.

Pentru mine, este esenţial de a pune baza unor colaborări internaţionale care, din punctul meu de vedere, sunt singurele ce permit realizarea unui veritabil demers ştiinţific. Este la fel de esenţială facilitarea unor întâlniri între cercetători cu orizonturi diferite şi crearea unei legături în plan ştiinţific între cercetătorii de pe plan local şi colegii lor europeni sau de peste ocean.

Avantajul principal al sitului de la Labraunda este acela că el constă într-un sanctuar. Nu a fost deci supus vicisitudinilor războaielor şi mişcărilor de populaţie precum ar fi putut fi oraşele a căror localizare a evoluat în timp. Labraunda a rămas un centru important de-a lungul mileniilor. Nu s-a mişcat niciodată în spaţiu.

Labraunda și Caria își datorează strălucirea renumitului satrap Mausolus

Un al doilea avantaj este că vizitatorii Labraundei veneau din întreaga Carie şi uneori chiar şi din străinătate. Aduceau cu ei cultura lor materială, ceramică şi alte obiecte. Găsim deci la Labraunda un eşantion foarte reprezentativ de cultură cariană, pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Obiectivul principal al cercetării noastre este să înţelegem formarea şi evoluţia sitului în contextul regional. Astfel, ne punem două întrebări complementare : care a fost influenţa politicii regionale asupra evoluţiei sitului şi ce ne spun transformările reperabile la nivelul sitului asupra populaţiei locale, atât la nivel politic, cât şi economic, social sau spiritual.

Ne străduim deci să abordăm situl în întreaga sa profunzime istorică, de la fondarea lui la începutul epocii bronzului, în jurul anului 3500 î.e.n., până la sfârşitul perioadei bizantine, în jurul secolului al XIII-lea e.n.

Care este istoria colaborării cu cercetătorii din România ?

În 2013 a apărut pe sit prima echipă românească, sub direcţia Vasilicăi Lungu. Avusesem şansa să colaborez cu ea câţiva ani înainte pe un alt sit – Kelainai. Atunci când am preluat funcţia de director al săpăturilor de la Labraunda, chiar în acelaşi an, am căutat să stabilesc o echipă solidă de ceramologie a cărei muncă urma să fie reluarea documentaţiei cunoscute până atunci şi a celei viitoare, în întregimea ei, cu scopul de a propune o abordare globală a producţiei ceramice din regiune. În mod natural m-am gândit la Vasilica, pe care o cunoşteam deja şi a cărei activitate o consider drept remarcabilă.

O parte a echipei româneşti de la Labraunda: Vasilica Lungu (stânga) şi Cristina Georgescu (dreapta), cu Görkem Cimen (centru)

Olivier Henry are o afiliere instituţională dublă, la IFEA – Institutul Francez de Studii Anatoliene, din Istanbul – şi la Şcoala Normală Superioară (laboratorul AOROC) din Paris. A început lucrul în Turcia în 1998, sărbătorind deci în prezent al douăzecilea sezon de săpături în Turcia. Teza lui de doctorat, susţinută în 2005, a avut ca subiect arhitectura funerară cariană în perioadele clasică şi elenistică. În 2010, după doi ani petrecuţi în Statele Unite şi un an la centrul de cercetare al Universităţii Koç din Istanbul, a obţinut postul de responsabil ştiinţific pentru arheologie la IFEA, fiind coordonator al proiectelor arheologice franceze din Turcia. În 2014, a obţinut un Post de Excelenţă PSL*, la Şcoala Normală Superioară din Paris, în cadrul laboratorului AOROC. În 2015, a obţinut titlul de docent al Universităţii din Uppsala, Suedia.

Din 2013 conduce programul de cercetări arheologice de la Labraunda, urmându-i în funcţie lui Lars Karlsson, profesor la Universitatea din Uppsala.