Alegerile federale germane care vor avea loc pe 24 septembrie 2017, reprezintă un nou moment cu puternice repercusiuni pe plan european. Cancelarul Angela Merkel (CDU/CSU) pornește cu un avantaj important în faţa candidatului SPD, Martin Schulz, fostul președinte al Parlamentului European. Spre deosebire de peisajul politic olandez și francez, partidele tradiționale germane au reușit să reducă riscul ascensiunii partidelor populiste.

Sorina Cristina Soare, cadru universitar la Universitatea din Florenţa, cercetătoare a partidelor politice româneşti şi europene, ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la profilul politic si ascensiunea către puterea germană şi cea europeană a candidaţilor Angela Merkel şi Martin Schulz la funcţia de cancelar federal, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Coperta

Vladimir Adrian Costea: În acest interviu, vă propun o abordare comparativă privind ascensiunea în politica germană și cea europeană a principalilor candidați pentru funcția de cancelar, Angela Merkel și Martin Schulz. În orizont comparativ, care sunt asemănările și deosebirile dintre cei doi lideri?

Sorina Soare: O femeie și un bărbat își contestă poziția centrală în sistemul politic german, aceea de cancelar. Au o vârstă asemănătoare: 61 de ani el, 63 de ani ea.

Revenind la primul aspect, trebuie menționat că diferența de gen este adesea importantă în politică; a contat chiar și în campania câstigată de Donald Trump (a se vedea capitolul lui Denton Jr. din The 2016 US Presidential Campaign. Political Communication and Practice (2017)). Aș mai aminti și campania pentru președinția Republicii Moldova, mai aproape geografic de noi; o campanie foarte tensionată și plină de atacuri personale.

În cazul nostru, suntem într-o democrație europeană (a se vedea Raportul Freedom House pentru Germania din 2017), cu o tradiție consolidată în ceea ce privește participarea politică a femeilor[1]. Totuși lunga carieră politică de prim nivel a Angelei Merkel este o oarecare excepție chiar și în Germania. Angela Merkel este, așa cum spunea The New Yorker în 2014 o triplă anomalie: este o femeie (și este divorțată și recăsătorită și protestantă – de amintit că face parte din partidul Uniunea Creștin Democrată, CDU), are o diplomă universitară de chimist și este ceea ce germanii numest o Ossi (provine din vechea Germanie de Est). Pe de altă parte, Martin Schulz este un om politic “normal”: este bărbat, este căsătorit cu doi copii și provine din Germania Federală. Totuși, și în cazul său, câteva “anormalii” pot fi citate: experiența de alcoolism și o tentativă de sinucidere. Dacă Merkel are studii universitare, Schulz este un autodidact, care a abandonat timpuriu liceul, şi-a pierdut slujba căzând într-o lungă depresie. Două experiențe diferite putem spune din acest punct de vedere: eleva model pragmatică și constantă vs. tânărul rebel și deprimat.

Cred că este, totuși, mai simplu să vă răspund plecând de la asemănările dintre cei doi candidați. Avem de-a face cu doi oameni politici de profesie, cu o experiență politică de lungă durată. Nu sunt deloc ceea ce numim « mavericks » sau altfel spus persoane neconformiste. Nu sunt nici antreprenori populiști care propun o interpretare revoluționară a politicii. Pe scurt, amândoi reprezintă poziția mainstream, amândoi sunt vocea sistemului consolidat. Programele amândurora insistă pe importanța de a valoriza regulile şi normele consolidate.  Campania lor este despre consens democratic. În ambele cazuri avem de-a face cu personalități recunoscute la nivel național, dar și internațional.

Cancelara Germaniei din 2005, Angela Merkel are de partea ei competența dobândită în 12 ani de gestiune a guvernului federal, într-o perioadă de tumult politic, economic și cultural. Merkel nu este numai cancelara Germaniei, ci şi unul din oamenii politici care au influențat în mod decisiv agenda europeană din perioada post-2008. Competență, rigoare, coerenţă sunt câteva dintre adjectivele adesea utilizate pentru a o descrie pe Angela Merkel. Experiența ei politică începe oficial cu participarea la mișcarea din Germania de Est Demokratischer Aufbruch (Deșteptarea Democratică) care avea să fuzioneze puțin timp mai târziu cu ramura orientală a CDU. După o scurtă colaborare politică cu Lothar de Maizière, avea să participe la primele alegeri federale de după unificare pe listele CDU. Experienţa sa politică este rapid îmbogățită de participarea la guvernul Kohl, cu un portofoliu legat de chestiunea femeilor și a tineretului și, câţiva ani mai târziu, cu portofoliul de mediu.

Încă de la începutul anilor 1990, Angela Merkel este deci sub reflectoarele politicii. Beneficiază de susținerea explicită a fostului cancelar CDU, Helmult Kohl. Într-un articol din 2005, Der Spiegel amintea că acesta din urma o chema afectuos chiar și în public “mein Mädchen”.

Experiența acesteia la nivel de ministere avea să fie sincronizată cu o importanță din ce în ce mai mare în organizația principalului partid de centru-dreapta din Germania, CDU. De altfel, în 1998 avea să devină Secretarul partidului. Anul 1999 este un an plin de implicații pentru politica germană, este anul în care cariera lui Merkel crește cu o viteză excepțională. Este anul revelațiilor legate de Karlheinz Schreiber și donații ilegale către CDU. Helmut Kohl avea să admită într-un faimos interviu “greșelile” legate de acele finanțări puțin transparente, intrând într-un con de umbră în politica germană. La nivelul conducerii CDU, delfinul investit al lui Kohl era Wolfgang Schäuble. După alegerile pierdute în fața social-democraților (SPD) din 1998, Schäuble devenise deja președintele partidului. Efectul Schreiber avea să îi zdruncine nu numai lui Kohl, ci şi lui Schäuble poziția din partid. Pe scurt, Schäuble este forțat să demisioneze, Kohl dispare de pe prima scenă politică. Merkel se regăsește în poziția de succesor natural. Precum amintește Der Spiegel într-un articol din 2009, Merkel dovedește în acestă criză importantă a CDU-lui că are un excelent instinct politic. Scrisoarea publică din 22 Decembrie 1999[2] îi permite acesteia să se detașeze de sponsorul de odinoară, Helmut Kohl, propunând o nouă generație de oameni politici în CDU și un nou fel de a face politică. Va obține astfel președinția partidului. Din această poziție își începe strategia de recâștigare a puterii la nivel național. Totuși, doi ani după obținerea poziției de lider a CDU, Angela Merkel nu este suficient de puternică pentru a participa la alegerile împotriva cancelarului SPD, Gerhard Schröder. Centrul dreapta este reprezentat atunci de către liderul CSU, Edmund Stoiber. Înfrângerea acestuia avea să întărească implicit poziția lui Merkel în partid. Aceasta avea să devină și liderul opoziției în Bundestag. Vizibilitatea sa crește și datorită poziției liberale din punct de vedere economic, vehemenței cu care îl critică pe Schröder în legătură cu războiul în Irak (Merkel susținea invadarea Irakului din motive strategice), precum și datorită poziției sceptice față de adeziunea Turciei la Uniunea Europeană. Succesul electoral din 2005 nu este deci o mare surpriză. Surpriza este însă extrema stabilitate a poziției sale din 2005 până în zilele noastre.

Cancelar al principalei economii europene, Merkel este nu nu numai un om politic în sistemul național, ci și o figură importantă la nivel internațional. Poziția sa este centrală în definirea agendei europene în perioada de austeritate post-2008. La fel de importantă este poziția sa în chestiunea refugiaților politici din Siria și zonele de conflict din Orientul Mijlociu. Implicarea sa este foarte dinamică și în chestiunile de mediu la nivel internațional.

Această sintetică reconstrucție este necesară pentru a sublinia faptul că Merkel este un om politic german cu o vizibilitate europeană și internațională. Sunt aceste atribute identificabile și în cazul lui Martin Schulz? Cred că aici poate fi semnalată o diferență importantă față de A. Merkel. Schulz are o carieră politică de lungă durată, dar până acum cea mai mare experiență este la nivel european. Martin Schulz s-a întors în politica germană după o experiență europeană, recunoscută ca fiind de înalt nivel, de peste douăzeci de ani. Martin Schulz îl înlocuia astfel pe Sigmar Gabriel la conducerea SPD-ului și apărea de la început ca fiind principalul contracandidat al Angelei Merkel. Avantajul lui Schulz este legat de ceea ce presa germană numește slăbiciunile lui Merkel: Schulz este empatic și un bun comunicator, Merkel este pragmatică și ursuză în raportul cu presa, Merkel este omul instituțiilor, Schulz nu este pătat de politica capitalei. De altfel, inițial, sondajele îl dădeau pe Schulz pe primul loc în preferințele germanilor, încrederea lui însă avea să scadă treptat. Ultimele sondaje pe care le-am văzut o dau clar favorită pe Angela Merkel.

Revenind la diferența față de Merkel, trebuie spus că Martin Schulz are o experiență politică mai lungă. Am putea spune că a început chiar din leagăn. Schulz s-a născut într-o familie socializată politic: tatăl sprijinea SPD-ul, mama CDU-ul. Încă din tinerețe, Schulz devine membru al SPD-ului (1974) și avea să fie ales consilier municipal. Avea să acumuleze și experiența de primar timp de 11 ani în Würselen, lângă Aachen. Din 1994, cariera sa avea să fie cu precădere la nivel european, deşi rămâne ancorat în viaţa SPD-ului, fiind membru al comitetului executiv din 1999. După alegerile europene din 1994, Schulz avea să devină deputat european (1994-2017). Ocupă poziții importante în conducerea grupului parlamentar socialist și al Partidului Socialist European. În 2012 avea să fie ales președinte al Parlamentului European. În 2013 avea să fie nominalizat ca Spitzenkandidat pentru socialiștii europeni în perspectiva alegerilor din 2014. Pe scurt o remarcabilă carieră europeană, dar departe de prestigiul poziției ocupate de Merkel din 2005.

Pe baza celor mai de sus, pot spune că cei doi candidaţi au ca punct comun viziunea sistemică (atât la nivel național cât și european), au cariere diferite și caracteristici socio-profesionale distincte.

Care au fost primele etape care au marcat ascensiunea celor doi lideri în politica germană? Dar în cea europeană?

Am răspuns deja la această întrebare în rândurile de mai sus. Cred că pot însă adăuga un element interesant: cariera lui Merkel este o cariera națională și prin poziția națională obține vizibilitate internațională și europeană. Raportul este inversat în cazul lui Schulz. Schulz are o carieră europeană de prestigiu și speră să obțină și o carieră națională. Schulz are sigur o carieră și la nivel național, dar cu responsabilități mult mai reduse față de un cancelar. A fost timp de 11 ani primar (ales la 32 de ani) într-un orășel cu 38,000 de locuitori în Vestul Germaniei. Poziția de Președinte al Parlamentului European este sigur o poziție centrală la nivelul instituțiilor europene, dar pentru alegătorul german, ca şi pentru cel de la București, viaţa de la Strasbourg sau Bruxelles este mult prea îndepărtată.

Dacă stilul lui Schulz, mult mai comunicativ decât cel al lui Merkel, este un avantaj, Merkel are de partea ei avantajul continuității. Din studiile electorale știm de exemplu că în situații de relativă stabilitate (sau, pentru a fi mai clară, de ne-criză) alegătorii riscă puțin și preferă continuitatea. Din câte am văzut în sondajele disponibile, experții par a fi de acord că alegătorii par a privilegia un raționament simplu: “nu prea știm ceea ce Schulz dorește, dar știm ceea ce Merkel poate face”.

Ne reîntoarcem la chestiunea de mai sus: Schulz poate capitaliza experiența la Bruxelles pe care o germanii o înţeleg mai puțin, Merkel poate conta pe cunoașterea dosarelor naționale.  Merkel este deci ceea ce numim în știința politica “the incumbent”, reprezentantul Statului, Schulz este un candidat, unul dintre candidați, chiar dacă cel mai important dintre toți cei care aspiră la poziția de cancelar.

Care sunt noutățile pe care le identificați în cadrul strategiilor de promovare utilizate de Angela Merkel și Martin Schulz?

Nu cred că ştiu să rapund direct la întrebarea dumneavoastră. Pot încerca.

Încep de la câteva date. În ianuarie-februarie 2017 s-a vorbit de un succès éclatant al lui Schulz, creditat în sondaje cu 50% din preferențe. În 9 luni, raportul Schultz Merkel s-a inversat. Cu trei săptămâni înainte de alegeri, întrebați dacă ar putea vota direct pentru cancelar, alegătorii s-au declar cu aproape 54% în favoarea lui Merkel, Schulz obținând abia 36%.  Dincolo de un efect natural de contracție “naturală” a potențialului de mobilizare a unui candidat nou, o mare parte din explicație este dată și de aspecte legate de comunicare (atât în ceea ce privește cum s-a comunicat, cât și ce s-a comunicat). În general, precum am spus mai sus, Merkel părea a fi penalizată de slaba sa capacitate empatică și, în general, de competențele comunicative. Schulz este descris de la început ca fiind un orator excelent. Și totuși în dezbaterea transmisă de televiziune în septembrie 2017, Angela Merkel a convins mai mult. Merkel a demonstrat mereu că dincolo de carențe comunicative cunoaște dosarele. S-a prezentat ca fiind cea care garantează siguranța și continuitatea. Merkel a răspuns sigur și pe tema cea mai vulnerabilă: imigrația.

În ceea ce privește cum s-a comunicat, presa este consensuală: campania lui Merkel a evitat confruntarea cu contracandidatul social-democrat. Conținutul campaniei lui Merkel poate fi sintetizat de obiectivul unei forțe de muncă ocupată total până în 2025. Schultz a propus în schimb schimbarea prin diminuarea impozitelor pe venit. Campania lui Schulz a fost si este mult mai intensă: Merkel era în vacanță în Alpii italieni în timp ce Schulz străbătea Germania pentru a mobiliza alegătorii. Afişul CDU-ul cu o tânără care se odihnește în iarbă cu titul Jetzt den Sommer genießen und im Herbst die richtige Wahl treffen (Bucură-te de vară acum și fă alegerea justă în toamnă) este foarte sugestiv pentru stilul diferit de campanie.

Cum a evoluat notorietatea celor doi lideri?

Cred că din nou am răspuns la această întrebare mai sus. Este vorba de un declin al popularității lui Schulz din ianuarie până astăzi, dar și de o confirmare a popularității lui Merkel de mai bine de 12 ani. Merkel este soluția de continuitate care poate nu convinge, dar sigur îi liniștește pe alegătorii germani. În același timp, sondajele au dat rateuri în ultimele alegeri și presa germană pare a fi destul de precaută după falimentele din Statele Unite și Marea Britanie. Presa internațională este mult mai relaxată și prezice o victorie clară. Dubiul experților germani este alimentat de faptul că toate institutele de sondaj confirmă un bazin foarte amplu de indeciși, aproape jumătate din alegători. Totuși sondajele specifică faptul că alegătorii indeciși apreciază competența CDU-ului mai mult decât pe cea a SPD-ului, ceea ce pare a fi un avantaj clar pentru Merkel. Cu 10 zile înainte de alegeri, SPD este clasat pe locul doi cu 21 % din preferențe (-2% față de sondajele precedente) și CDU/CSU ocupă locul întăi în preferințele alegatorilor cu 37% (o poziție stabilă). Pe baza acestor rezultate, partea mai puțin clară este nu atât cine câştigă, ci care va fi compoziția guvernului (CSU/CDU + SPD sau CDU/CSU în alianța cu liberalii și verzii). Totuși este mai prudent să spunem că finalul acestei lungi curse nu este încă definit. Pe 24 septembrie ceața se va risipi.

Care sunt punctele forte ale celor doi lideri? Dar cele slabe?

Pe baza celor spune mai sus, cred că Schulz a beneficiat de avantajul celui care nu a fost stropit de “noroiul” politicii. Există chiar și la Berlin (ceea ce nu trebuie să fie o consolare pentru alegătorii noștri …)! Dar Schulz pare a fi până la urmă “hot air”, o candidatură care s-a dezumflat de-a lungul diferitelor alegeri regionale pierdute de SPD, dar și printr-o campanie care nu a ştiut să convingă nici ca stil (considerat prea agresiv), nici din punct de vedere al conținutului. Mult prea revoluționar într-o situație în care totuși Germania pare mult mai stabilă decât toate principalele economii din Europa. Merkel este avantajată de poziția de cancelar și deci de experiența care este interpretată ca bază pentru o alegere sigură. Merkel este cunoscutul, Schultz este miza necunoscutului.

Să nu uităm că, potrivit sondajelor, marea majoritate a germanilor apreciază pozitiv propria situație economică și financiară. În plus, sondajele ne spun că Merkel este apreciată de un număr mai mare de alegători germani ca fiind un lider puternic, competent, credibil, plăcut. Singura dimensiune pe care Schulz o valorizează în favoarea sa este proximitatea față de problemele alegătorilor. Merkel este apreciată ca fiind un om politic pragmatic și izolată în lumea politicii, departe de oamenii de rând.

Cum se raportează Merkel și Schulz la Uniunea Europeană? Cum văd cei doi lideri viitorul construcției europene?

Pot spune că Europa este în mâini sigure în ambele cazuri. Amândoi candidații sunt favorabili Uniunii Europene. Precum s-a văzut în dezbaterea televizată din septembrie, cei doi candidați au o poziție relativ convergentă pe chestiunea turcă. Amândoi candidații şi-au exprimat dubiile față de calitatea democrației în Turcia, criteriu de bază pentru aderare. Această poziţie este coerentă și cu ceea ce sondajele au relevant în rândul populației. Tema Europei a fost utilizată de Schulz pentru a critica decizia unilaterală a lui Merkel în chestiunea refugiaților. Abila Merkel a știut însă să utilizeze acest punct în favoarea ei: fără a critica UE, a susținut că un lider bun este cel care știe să ia decizii rapide. Pe scurt, pe baza informațiilor pe care le-am avut din presă și diferite comentarii ale experților, amândoi candidații se descriu ca fiind europeni convinși, susținând în același timp politici de reformă. Partea cea mai “revoluționară” o regăsim în cazul lui Schulz care propune chiar o mai mare integrare în Statele Unite ale Europei axate pe justiție socială.

[1] Nu este subiectul acestui interviu, dar cred că este important de spus că Angela Merkel nu se definește ca fiind o feministă. Întrebată public în aprilie 2017 dacă este o feministă, Angela Merkel tace la început și apoi refuză sâ își atribuie acest adjectiv. De altfel, deși drepturile femeilor în Germania sunt considerate garantate, intensitatea acestora este considerată adesea insuficientă. Exemplul avortului este de la sine vorbitor. Avortul este legal în Germania, dar din punct de vedere tehnic procedura este considerată ilegală (paragraf 218) de către Codul penal și circumstanţele în care un avort poate fi efectuat sunt considerate excepţii.

[2] Textul scrisorii deschise a Angelei Merkel, „Die von Helmut Kohl eingeräumten Vorgänge haben der Partei Schaden zugefügt“, Frankfurter Allgemeine Zeitung, 22.12.1999. Un comentariu interesant, pe viu aș spune, este disponibil pe site-ul BBC.

 

Tags: , , , , , , , ,

 

1 comentariu

  1. […] Alegerile din Germania s-au încheiat duminică cu rezultatul previzibil al victoriei detașate a creștin-democraților Angelei Merkel asupra social-democraților lui Martin Schulz. Previzibil deja din luna mai, când sondajele au arătat clar distanțarea CDU/CSU în fața SPD, până și la 10 procente. În aceste condiții, campania a fost tare plictisitoare, într-atât de plictisitoare, încât CDU/CSU și-a permis să afișeze mesaje precum cel cu o tânără care se odihnește în iarbă, însoțit de textul următor: „Bucură-te de var…. […]

Lasă un comentariu