Unde-i stânga aia fioroasă?

Săptămâna trecută, Ioan Stanomir scria într-un editorial despre „mândra lume nouă în care ne plasează, cuminţi, stânga radicală, prin intermediul instrumentelor sale pedagogice”. Contextul, aşa-zisul omagiu al primarului de stânga al Parisului, Anne Hidalgo, adresat lui Che Guevara cu ocazia unei expoziţii dedicate controversatului luptător latino-american, contează mai puţin. Mai importantă este ameninţarea implicită care pluteşte grea pe parcursul întregului articol: dacă nu avem mare grijă, stângiştii fanatici sunt gata să reinstaureze comunismul peste tot în lume, cu începere, evident, din planul ideologic!

La un nivel mult inferior ca exprimare şi argumentaţie, aceeaşi ameninţare planează, explicit, în multe discursuri: pe social media, la unii formatori de opinie, în viaţa de zi cu zi. Sexomarxiştii şi neobolşevicii sunt gata-gata să preia frâiele puterii (dacă nu au făcut-o deja!) şi să arunce în haos orânduirea actuală.

Cam speriat, recunosc, m-am frecat puţin la ochi şi i-am îndreptat apoi spre harta lumii.

M-am uitat în SUA. I-am văzut la putere pe Trump şi pe republicanii lui, care tocmai au suspendat asigurările de sănătate pentru cei mai săraci dintre americani, au redus taxele pentru corporaţii şi ar fi în stare să construiască nenumărate ziduri fizice şi legislative ca să protejeze ţara da imigranţi, dacă nu le-ar mai aduce aminte justiţia că nu este constituţional ce fac. Deci dreapta.

M-am uitat în Marea Britanie. La putere, May şi conservatorii, care, ca urmare a subfinanţării din ultimii ani, au indus o criză fără precedent în sistemul medical britanic (unul dintre cele mai slabe din rândul ţărilor dezvoltate): medicii se plâng că pacienţii mor cu zile. Mai deunăzi, Marea Britanie ieşea din UE pentru că aceiaşi reprezentanţi ai dreptei îi înfricoşau că vin imigranţii, le iau joburile şi de aceea nu există bani în sistemul public de sănătate.

M-am uitat în Franţa. Acolo parcă ne mai apropiem de imaginea apocaliptică. E Macron la putere, fost consilier al lui Hollande, care era de stânga! Şi totuşi, parcă reformele propuse de Macron şi de mişcarea politică din spatele lui, în special cele legate de piaţa muncii, sunt desprinse fix din tratatele de economie neoliberală: cum să macini puterea salariaţilor de a-şi proteja drepturile, în câţiva paşi simpli.

Am mai tras un loz şi m-am uitat şi în Germania. Tot Merkel la putere. Este drept, parcă, parcă se pune de o alianţă guvernamentală cu social-democraţii. Rezultatul: o să iasă din nou o mare coaliţie ca cea de până acum, care a impus austeritatea economică, nu doar în Germania, ci în întreaga Europă…

Olanda – centru-dreapta la putere, Spania – centru-dreapta la putere, Austria – extrema dreaptă în guvern, Ungaria – dreapta la putere, Polonia – dreapta la putere… Hai să înterupem cumva seria asta!

Să încercăm cu Grecia, acolo unde un guvern al stângii radicale adoptă pe bandă rulantă măsuri de austeritate, strivit de povara datoriilor şi de ameninţarea Băncii Central Europene cu lipsirea băncilor greceşti de lichidităţi? Să încercăm cu România, deşi nu cred să existe om normal la cap care să spună că un partid conservator din punct de vedere social şi politic, care în plan economic pune toate contribuţiile în cârca salariatului, cum este PSD-ul, este de stânga.

Să fim sinceri! Până şi Norvegia, recunoscută ca o ţară cu vederi mai degrabă egalitariste, este condusă în prezent de dreapta!

În cam întregul Occident, groaznic ameninţat de stânga asta radicală, cu înfiorătoare coarne de drac pe capul înfierbântat cu utopii, la putere este … dreapta.

Dar hai să ne uităm în opoziţie! Marine Le Pen, Geert Wilders, Democraţii Suedezi, Alternativa pentru Germania… În multe locuri, principalii adversari ai dreptei de la putere sunt populiştii de dreapta, dreapta radicală, dreapta extremistă!

O ultimă şansă! Hai să ne uităm mai spre răsărit, în afara Europei! Cine ne face cu mâna? Putin şi cu Erdogan. Parcă, parcă ideologiile şi măsurile lor tot de dreapta amintesc, nu-i aşa?

În aceste condiţii, le mulţumesc tuturor, de la dl. Stanomir până la ultimul postac daco-ortodox de pe facebook, pentru grija de a mă salva de stânga aia fioroasă!