Interviu/ Roxana-Maria Stăneiu, manager International Affairs: “Trebuie să ne așteptăm la schimbări substanțiale în clasamentul celor mai performante și puternice economii globale”

Multitudinea și diversitatea provocărilor specifice începutului mileniului al III-lea, simultan cu modificările ample determinate de globalizare și ascensiunea digitalului, determină apariţia unor discuţii pertinente despre capacitatea statelor de a se adapta şi poziţiona la dinamica conflictelor economice care au loc pe scena internaţională.

Roxana-Maria Stăneiu, studentă la Facultatea de Relații Economice Internaționale, ASE, lucrează la Organizația Internațională pentru Migrație și este Managerul comunității International Affairs, parte a organizației non-guvernamentale Voluntari pentru Idei și Proiecte. De asemenea, Roxana colaborează cu Institutul pentru Democrație Participativă Euro-Qvorum, fiind Project Assistant și organizând proiectul Around the World Embassies Tour.

Roxana ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la perspectivele şi provocările privind dimensiunea conflictelor economice pe scena internaţională, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: În cadrul acestui interviu îți propun să analizezi într-o optică economică dimensiunea conflictelor pe scenă internațională. Pentru început, care sunt astăzi principalele mize economice care tensionează relațiile internaționale?

Roxana-Maria Stăneiu: Scena relațiilor internaționale a fost dintotdeauna puternic influențată de valența economică. Sunt de părere că anul 2018 se preconizează a fi un punct esențială în evoluția dinamicii internaţionale, deoarece tensiunile politice crescânde se pot materializa într-o criză geopolitică globală, care ar impacta piețele internaţionale în maniera crizei economice din 2007.

În primul rând, astăzi ne confruntăm cu războaie ideologice și culturale ce datează de sute de ani, speculate în mod abil de principalii actori internaţionali. Este și exemplul Siriei, teritoriu de o importanță strategică esențială în Orientul Mijlociu și în economia transporturilor internaţionale, a volatilității pieței de petrol și a stabilității regionale. Cu toate acestea, nimeni nu se aștepta ca războiul civil din Siria, început în 2011, să se transforme în una dintre cele mai abominabile tragedii umanitare din istorie, consecințele economice fiind indubitabile: peste 11 milioane de refugiați în întreaga lume, limitarea activității comerciale, dreptul exclusiv al Rusiei la producția de petrol şi gaze în Siria. Un alt exemplu este persecutarea musulmanilor Rohingya din Myanmar, poate cea mai suferindă minoritate din lume după atrocitățile din Al Doilea Război Mondial. Din august 2017 și până în prezent,  peste 700.000 de musulmani Rohingya au părăsit Myanmar din cauza violențelor continue din partea statului și s-au refugiat în Bangladesh, declanşându-se, astfel, o adevărată criză umanitară.

În al doilea rând, un alt element chintesențial al relațiilor economice internaționale din aceste timpuri este ,,Războiul Rece” dintre SUA și Coreea de Nord. Amenințările nucleare venite din partea ambilor șefi de state au impact semnificativ asupra piețelor de capital, în special Forex, deoarece aversiunea la risc a investitorilor se intensifică odată cu fiecare test nuclear al lui Kim Jong-un sau cu un tweet belicos din partea lui Trump. De la scăderea indicilor bursieri și până la sporirea cheltuielilor guvernamentale în sectorul de apărare în SUA, efectele economice ale tensiunilor dintre Donald Trump și Kim Jong-un afectează economia mondială. Consiliul de Securitate al ONU a impus numeroase sancțiuni Coreei de Nord, la propunerea Statelor Unite, ca urmarea a testelor nucleare. În plus, atât Barack Obama, cât și Donald Trump, au reacționat ferm cu privire la acțiunile liderului nord-coreean, impunând restricții, taxe suplimentare și chiar ordine restrictive în ceea ce privește circulația mărfurilor, capitalurilor, serviciilor și chiar a persoanelor (din septembrie 2017, cetățenii nord-coreeani nu mai pot trece granița SUA). Inclusiv China a interzis importurile de produse textile din Coreea de Nord. Toate aceste sancțiuni au un impact direct și semnificativ asupra comerțului internațional, conducând la creșterea prețurilor și la diminuarea puterii de cumpărare a consumatorilor. Cu toate acestea, suntem pe cale să asistăm la un moment istoric pentru diplomația mondială, deoarece Donald Trump și Kim Jong-un sunt în discuții avansate pentru stabilirea unei întâlniri extraordinare, fiind prima dată când un președinte american s-ar întâlni cu șeful statului nord-coreean. Cu siguranță un posibil război între Washington și Phenian ar reprezenta nu doar o catastrofă economică mondială, ci și una de factură umană, politică și militară.

Nu în ultimul rând, nu pot să nu menționez importanța deosebită a piețelor emergente pe scena relațiilor internațională. Creșterea economică rapidă, coroborată cu investiții masive în capacitatea de producție, totodată cu o volatilitate ridicată, vor conduce la evoluția accelerată și continuă a acestor piețe. Așadar, trebuie să ne așteptăm la schimbări substanțiale în clasamentul celor mai performante și puternice economii globale, top 10 urmând a include, până în 2050, China, India, Mexic, Brazilia, Indonezia ș.a.

În mod concret, care sunt cei mai relevanți actori politici din punct de vedere economic?

Statele Unite ale Americii au în continuare una dintre cele mai puternice economii mondiale, având o influență semnificativă asupra dinamicii economice internaţionale, întrucât deține peste 20% din întreaga economie globală. Inovațiile tehnologice și sporirea sistematică a automatizării în toate sectoarele de activitate vor face ca statul american să înregistreze în 2018 o creștere de aproximativ 2,2%, bazată în mare parte pe sectorul serviciilor.

China este considerată de mulți economiști drept cea mai mare economie a lumii, însă din punctul de vedere al PIB-ului se clasează pe locul al doilea. Chiar dacă regimul politic de la Beijing este unul de tip comunist, având o economie planificată de iure, economia Chinei este, de facto, o economie capitalistă, fiind lider mondial în producția manufacturieră grație costurilor mici de producție și a unui sistem de infrastructură complex. Motorul restructurării economice de la sfârșitul anilor 1970 a fost sectorul secundar, însă în ultimii ani sectorul terțiar a înregistrat o dezvoltare importantă, ajungând să reprezinte cea mai mare parte din PIB. Creșterile economice spectaculoase nu mai sunt o surpriză pentru China, însă în ultimii 3 ani autoritățile au demarat măsuri pentru a preveni situația în care capacitatea de producție a țării devansează cererea agregată, fenomen cunoscut sub numele de ,,supraîncălzire a economiei”. Astfel, până în 2020, media anuală a creșterii economice va gravita în jurul a 6%.

Mai apoi, Uniunea Europeană reprezintă fără doar și poate un actor esențial sub aspect economic și politic. Germania, Franța și Italia pot fi văzute drept pilonii economiei UE. Cele patru libertăți fundamentale de circulație au favorizat creșterea economică și crearea unui spațiu integrat economic. În ciuda crizei datoriilor suverane din UE, moneda Euro constituie o concurență importantă pentru dolarul American. În plus, sectorul comercial contribuie la dezvoltarea valenţei economice europene, fiind o zonă de comerț liber. ,,Steaua Nordului” pentru UE a fost pentru mult timp armonizarea politicilor monetare și fiscale, aspecte ce ar transforma UE într-o uniune politică și ar contribui la redobândirea hegemoniei de la începutul secolului al XX-lea. Cu toate acestea, din pricina mișcărilor extremiste tot mai pronunțate și intensificarea valului de euroscepticism (punctul paroxistic fiind Brexitul), pare că obiectivul principal al UE în acest moment este stabilitatea economică și politică.

Bineînțeles, pleiada de actori economici este completată de Japonia și de piețele emergente care au urmat modelul Chinei, având din ce în ce mai multă influență pe scena mondială: India, Brazilia.

Care este schimbarea pe care a generat-o doctrina Trump în relațiile internaționale?

Personal, îl văd pe Trump reprezentând o tipologie umană diferită față de restul președinților americani din ultimul secol. Imprevizibil, impulsiv, cu un bagaj de cunoștințe din lumea antreprenorială, Donald Trump a promis încă din campania electorală schimbări radicale atât pe plan intern, cât și pe cel extern. Ei bine, a trecut mai bine de un an și multe dintre promisiunile președintelui american fie și-au modificat esența, fie au dispărut. Cert este faptul că Trump a propus un cu totul alt stil de leadership în Biroul Oval, aspect care s-a reflectat rapid și în relațiile internaționale.

Mai întâi, Trump a impulsionat, chiar într-un mod imperativ, țările membre NATO să acorde cel puțin 2% din PIB pentru sectorul militar, altfel sprijinul SUA în Alianța Transatlantică va fi fost diminuat considerabil. Apoi, ,,războiul” declarațiilor cu liderul Coreei de Nord, coroborate cu pericolul nuclear din ce în ce mai intens, au determinat ceasul Doomsday (ceasul Apocalipsei) să indice ora 23:58 – cu alte cuvinte, în mod simbolic, omenirea se află la doar 2 minute de o catastrofă mondială.

Doctrina Trump se reflectă în mod direct și în comerțul internațional. În luna Februarie, acțiunea lui Trump de a impune taxe suplimentare la importurile de panouri solare și mașini de spălat ce provin din China a constituit un prim pas către declanşarea unui război comercial între Beijing și Washington. Periplul sporirii taxelor comerciale a continuat săptămâna trecută când președintele SUA a semnat un decret prin care se impune un tarif de 25% la importurile de oțel și 10% la cele de aluminiu, acțiune contestată la unison de liderii mondiali, care au amenințat cu riposte imediate. Taxele se vor aplica începând cu 25 martie tuturor statelor, cu excepția Braziliei și Mexicului. Efectele vor fi resimțite de către consumatorii americani, care vor fi nevoiți să plătească un preț mai mare pentru oțel și aluminiu din pricina acestei limitări. În literatura de specialitate, acțiunea protecționistă a lui Trump poartă numele de ,,cale ferată negativă”, diminuând, practic, eforturile care se fac pentru dezvoltarea infrastructurii în vederea eficientizării costurilor de transport.

Cred că una dintre cele mai șocante acțiuni ale lui Trump a fost interzicerea pe teritoriul american a cetățenilor din mai multe țări musulmane, precum Yemen, Siria sau Iran. Pe lângă valența socială extrem de importantă a acestei decizii, la nivel economic s-au produs schimbări în scăderea forței de muncă. În plus, se resimt efecte considerabile la nivelul turismului american și mondial: numărul turiștilor din Africa și Orientul Mijlociu au scăzut cu până la 30%. De asemenea, cetățenii americani nu au permisiunea de a călători în Coreea de Nord și vice-versa.

Un alt moment crucial în mandatul lui Trump de până acum a fost fără doar și poate recunoașterea Ierusalimului drept capitală oficială a Israelului. Declarația poate fi considerată drept una dintre cele mai controversate din întreaga diplomație internațională. Practic, președintele SUA, țară care este recunoscută drept justițiar internațional și garant al păcii, a iscat prin această declarație un val de furie uriaș în rândul musulmanilor din Orientul Mijlociu. Scena internațională a reacționat rapid și prompt: Turcia a anunțat că ar putea rupe relațiile diplomatice cu Israel, Arabia Saudită, aliat principal al Statelor Unite în zonă, a criticat decizia lui Trump, deoarece neutralitatea SUA în războiul israelo-palestinian a fost anulată din cauza acestei afirmații.

Pragmatic vorbind, întreaga lume a început să se schimbe odată cu instaurarea președintelui Trump la Casa Albă, fie că vorbim despre creșterea instabilității nucleare globale, de războiul comercial internațional sau despre schimbarea orientării politicii externe americane de la continuitate la acțiune, de limitarea imigrării pe teritoriul Americii sau chiar de mesaje amenințătoare de război sau concedieri (e.g. Rex Tillerson, care a fost înlăturat din echipa lui Trump săptămâna aceasta) postate pe Twitter.

Care sunt perspectivele și provocările pe care le identifici cu privire la evoluția dimensiunii conflictelor economice pe scenă internațională în 2018?

După cum am menționat la începutul acestui interviu, 2018 va fi un an plin de provocări și situații imprevizibile, care vor putea escalada oricând. Războiul din Siria, divergențele dintre SUA, Arabia Saudită și Iran, conflictual din Yemen, tendințele de expansiune ale Rusiei, deteriorarea situațiilor din Congo și Venezuela, dar și adâncirea crizei umanitare din Africa Sub-Sahariană vor fi doar unele dintre cele mai dificile provocări pentru politica economică globală.

La nivel european, partidele de extremă dreaptă și intensificarea euroscepticismului reprezintă o amenințare continua pentru stabilitatea Uniunii Europene. Moneda Euro este sensibilă la acțiunile liderilor populişti și este posibil ca în 2018 să înregistrăm o scădere a acesteia în raport cu dolarul American. De asemenea, negocierile cu Marea Britanie vor fi un subiect de mare interes pentru sfera economică, deoarece în martie 2019 Brexitul se va finaliza cu despărțirea oficială și imuabilă dintre cele două entități. Efectele economice nu vor întârzia să apară în domenii precum comerț, învățământ, infrastructură etc.

Sunt foarte încrezătoare că un alt subiect extrem de interesant va fi ambițiosul proiect al Chinei, anume construirea unui nou drum al mătăsii – ,,One Belt, One Road”. Este vorba despre o iniţiativă ce își propune să revoluționeze infrastructura mondială prin crearea unor conexiuni între 70 de țări din Europa, Asia și Africa. Proiectul are implicații la nivelul comerțului, energiei, transportului și infrastructurii internaționale. La implementarea acestei iniţiative au aderat țări precum Rusia, India, Noua Zeelandă sau Polonia, iar China a investit peste 900 de miliarde de dolari în construcția de căi ferate și achiziții de porturi europene. Dacă proiectul va fi un succes, sunt sigură că ar putea fi considerat reușita secolului al XXI-lea în materie de canale de distribuție.

O altă perspectivă ce trebuie luată în considerare este faptul că anul 2018 este fără niciun dubiu un an electoral. Alegerile din Italia, urmate îndeaproape de alegerile prezidenţiale din Rusia, împreună cu alegeri cruciale în Mexic, Venezuela, Brazilia, Columbia, Cuba și Costa Rica vor impacta în mod clar dinamica internațională în materie de volatilitate, risc și investiții. Sub aspect politic, aceste alegeri reprezintă puncte cheie pentru instaurarea unui regim politic cât mai stabil, imperios pentru dezvoltarea economică.

În ultimul rând, nu pot să nu punctez dezvoltarea fulminantă a tehnologiei, dictată de doi poli mondiali, SUA și China. Inteligența artificială, nevoia și dorința crescânde de a proteja planeta de încălzirea globală prin surse alternative de energie (proces în care țările nordice din Europa sunt veritabili promotori), inovațiile din domeniul medical, ideile geniale ale lui Elon Musk sau automatizarea intensă a tot mai multor domenii vor duce în mod inexorabil la o evoluție economică susținută și vor revoluționa lumea pentru totdeauna.

Așadar, 2018 urmează a fi un an de referință în istoria relațiilor economice internaționale – un mixt de influențe geopolitice, tensiuni comerciale, războaie teritoriale și eforturi diplomatice permanente în vederea prevenirii unui dezastru umanitar.

Pentru rezultatele academice extraordinare și implicarea activă în dezvoltarea societății românești, Roxana a fost nominalizată drept Studentul Anului în România, numărându-se prinde cei mai merituoși șapte tineri din țară și obținând un Premiu Special din partea Institutului Bancar Român. Interesele Roxanei gravitează în jurul afacerilor europene și internaționale, a drepturilor omului și a îmbunătățirii sistemului educațional autohton.