Multă lume a suflat ușurată după ce, în week-end, alegerile interne din Uniunea Creștin-Democrată (CDU), principala forță politică a Germaniei, de centru-dreapta, l-au desemnat ca președinte pe prim-ministrul landului Renania de Nord-Westfalia, Armin Laschet, un loialist al politicilor centriste, europeniste și liberale ale Angelei Merkel, în detrimentul lui Friedrich Merz, situat mult mai la dreapta eșichierului politic.

Principala explicație a bucuriei pare a fi că iată, într-o lume care se schimbă în ritm nebun față de ce era în anii încă liniștiți 2000, ceva rămâne neschimbat: o conducere rațională și unificatoare în fruntea conservatorilor de la CDU și – având în vedere că CDU conduce Germania, principala forță economică a continentului, și Partidul Popular European, principala familie politică din Parlamentul European – în fruntea Europei.

Este greu de spus acum dacă bucuria aceasta este întemeiată sau este doar o refulare nervoasă a temerii tot mai statornice din ultimul deceniu că lucrurile, dacă se schimbă, se pot schimba doar în mai rău. Viitorul este cel care va oferi răspuns.

Până atunci însă trebuie punctat că venirea lui Laschet în fruntea CDU nu asigură automat continuitatea erei Merkel.

În primul rând, nu este sigur că Laschet va fi desemnat și propunerea alianței conservatoare compuse din CDU și partidul-soră bavarez CSU pentru funcția de cancelar la alegerile federale din septembrie 2021. Popularitatea lui Laschet este mai scăzută decât cea a liderului CSU, Markus Söder, premier al Bavariei, și chiar decât cea a ambițiosului ministru al sănătății, membru CDU, Jens Spahn. Oricare dintre acești doi potențiali concurenți ar putea produce probleme în desemnarea lui Laschet drept candidat al dreptei moderate, dacă și-ar anunța dorința de candida.

Apoi alegerile ar trebui să fie câștigate de CDU-CSU, iar conservatorii ar trebui să reușească să formeze o coaliție guvernamentală în jurul lor. Lucrurile nu sunt certe, la orizont fiind posibilă, în funcție de rezultatul scrutinului, și o mare coaliție a stângii, compusă din Verzi, Social-Democrați și radicalii din Die Linke. Marea popularitate a CDU-CSU pentru felul în care a fost gestionată în primă fază pandemia s-ar putea evapora până la alegeri, dacă agresivitatea noilor valuri ale COVID-19 vor obliga la menținerea îndelungată a unor restricții mai dure.

În final, dacă totuși Laschet va ajunge cancelar al Germaniei, ceea ce este perfect posibil, ba chiar probabil, în ciuda obstacolelor menționate anterior, apare problema mult mai spinoasă a capacității sale de a continua în maniera lui Merkel, atât la cârma propriei țări, cât și a Europei. Nu este îndeajuns să fi navigat până acum în siajul lui Merkel și să vrei să urmezi în continuare politicile lui Merkel, pentru ca să și fi pe mai departe Merkel și să ai succesul ei.

Nu trebuie uitat că Laschet nu a fost judecat de la bun început ca cel mai potrivit succesor al actualului cancelar la conducerea partidului. De abia după ce Annegret Kramp-Karrenbauer, preferata lui Merkel, și-a dat demisia din postura de șefă a CDU, după mai multe gafe politice, Laschet a fost propulsat în noua cursă pentru șefia conservatorilor, pe care a câștigat-o în week-end. Mai experimentat decât Kramp-Karrenbauer, Laschet probabil nu va avea soarta predecesoarei sale, dar faptul că reprezintă o soluție de rezervă este ilustrativă.

Mai mult decât atât, chiar și dacă Laschet întrunește toate calitățile necesare pentru a-i succeda lui Merkel și de a continua politicile sale, nu este cert că mediul politic internațional va reacționa la fel în fața unui nou venit ca atunci când reacționa în fața cuiva care impunea respect măcar numai și prin faptul că se afla la cârma Germaniei și Europei de aproape două decenii.

Merkel după Merkel? Rămâne de văzut. Dar nu trebuie uitat că nu te poți scălda de două ori în apele aceluiași râu, după cum bine spunea Heraclit.

Și mai este încă ceva. Chiar dacă Laschet s-ar ridica la înălțimea lui Merkel, nu trebuie uitat că actualul cancelar al Germaniei și politicile sale nu doar că nu au rezolvat în întregime problemele țării sale și ale Europei, dar pe unele dintre ele le-au perpetuat și chiar adâncit, precum resentimentele tot mai puternice între Nord și Sud.

Sursa foto: EPA

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu