USL2 – un succes al societății civile românești

Succesul societății civile constă în faptul că a făcut pe toți cei care voiau să arunce pentru bani România în brațele Rusiei și Chinei să se reorienteze către NATO și UE, tot pentru bani. Acțiunile oneste și dezinteresate ale societății civile au schimbat mediul intern social și cultural până la punctul în care, împreună cu minime susțineri externe și cu factorii geopolitici în context pandemic, au făcut nerentabile acțiuni de tip USL1. Stimulările din partea sistemului într-un sens sau altul au fost secunde, cei care au protestat față de traiectoria autoritaristă orientată estic a României oricum ar fi făcut-o, poate numai cu mai puțin impact mediatic garantat și cu costuri personale și mai mari ca cele care au fost.

Societatea civilă nu trebuie să se simtă trădată de vreo organizație occidentală pentru că interesele de stat nu au nimic moral în ele și banii nu au miros, nici dinspre vest, nici dinspre est. Disconfortul poate veni, eventual, din lipsa de acces la putere și decizie în interes public pe termen scurt. Dar poziția pe tabla de șah e mult diferită față de cea din 2012, jocul e în alți termeni, ai reformei pe care trebuie să o facă cei care cu disperare s-au opus ei până când instituțiile occidentale le-au garantat de facto că vor putea controla mai mulți bani decât cei pe care i-ar putea obține din exploatarea concetățenilor lor ținându-i în stare de subdezvoltare. Idealul unei guvernări de șapte ani, șapte vaci grase, emis de USL2, punctează numai teama de a pierde puterea mult mai repede. Ceea ce se va și întâmpla.

Nu e nimic nou istoric într-o astfel de situație, întotdeauna oportuniștii sunt majoritari numeric și migrează ultimii spre direcția de succes istoric, de unde bate vântul mai bine, fără să contribuie la tranziție. Cu cât ești mai oportunist, cu atât denumirea pe care ți-o dai e mai pompoasă, mai patriotică, pentru a compensa psihologic și în imaginarul publicului. Însă adevărul se vede, împăratul e gol și la putere.

Jocul oportunist va fi mimat până la finalul biologic al persoanelor, nu se mai pot face rocade. România nu va mai reveni la situații ca în 2012 pentru că SUA nu se vor retrage de aici ca din Afganistan.

Mizele acțiunii civice de acum pot fi altele decât cauze strategice, de exemplu monitorizarea atentă a politicilor publice pe domeniile de competență epistemică, sau construirea de noi vehicule politice, sau accentul pe propria dezvoltare. În competiția cu oportuniștii care mimează iubirea de libertate și patrie avantajul e competența superioară, căreia pentru succes e cazul să i se adauge un realism mai susținut. Reforma morală a oamenilor nu e job-ul societății civile, ci al lui Dumnezeu.

Textul a fost publicat inițial pe blogul autorului.