Chișinăul în Europa și Occident

Maia Sandu, Natalia Gavriliță și Igor Grosu au semnat cererea de aderare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, la aproape 8 ani de la semnarea Acordului de Asociere cu UE. În aceeași zi, premierul Georgiei a semnat cererea de aderare la UE, totul venind pe fondul semnării aceleași cereri de către Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, aflat în razboi cu Rusia lui Vladimir Putin.

Toate aceste state fac parte din Parteneriatul Estic si sunt cele mai doritoare de a fi membre ale UE și NATO, însă, în ultimii ani, mai ales după Summitul de la Vilnius, anexarea Crimeei și apariția separatismului din Donbas, UE a „înghețat” extinderea către Est și s-a concentrat mai mult către Balcanii de Vest, unde așteaptă „unda verde” Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord, toate state membre ale NATO. Astfel, sunt șase state care-și doresc statutul de candidat și aderarea deplină la UE, iar prin cererile Ucrainei, Georgiei și a Republicii Moldova, vedem că Estul vine să „dezghețe” prin voință proprie întregul proces de aderare. Am putea avea un nou „mare val” al aderării la UE compus din 6+1 state: Turcia nu trebuie uitată.

Rusia, prin acțiuni de forță și metode militare începând din 2008 și până-n prezent, a impus de facto o zonă de influență în spațiul ex-sovietic, însă tot acțiunile ei, prin invazia nejustificată și total criminală din Ucraina, a determinat Kievul, Chișinăul și Tbilisul să se „rupă” din această zonă și să-și afirme dorința de apartenență, cu drepturi de pline, la Occidentul instituționalizat și să facă parte din lumea democratică, din Lumea Liberă.

În același timp, Republica Moldova are trei opțiuni privind aderarea la UE:

1. Depunerea cererii la Bruxelles, obținerea statului de candidat și deschiderea negocierilor prin multiplele capitole, însemnând „teme” de făcut în Republica Moldova pentru a se alinia standardelor europene și ulterior să fie acceptată, de preferat „la pachet” cu Ucraina și Georgia; în cazul României, procesul a durat 12 ani;
2. Adoptarea unui tratat de integrare europeană între România și Republica Moldova, prin care vom avea conectarea sistemelor transport, infrastructură, educație, energie, dar mai ales piața de capital și posibila uniune monetară prin care RON-ul va circula pe ambele maluri de Prut;
3. Unirea cu România și intrarea în UE și NATO; Transnistria poate fi blocată împreună cu Ucraina și aplicată o blocadă totală, iar Gagauzia își schimbă deja „traiectoria” prin alinierea cu Turcia, Azerbaidjan și a celorlalte state turcice, dar mai ales prin interesul sporit către România, prin educație și cetățenii;

Cele trei opțiuni pot fi adoptate separat sau interconectate, însă avem nevoie de voință politică, viziune strategică și o credință profundă în acest proiect.

Rusia va continua războiul din Ucraina, iar focusul va fi pe zona de sud a litoralului: ținta este Odesa, pentru a face joncțiunea cu zona nistreană și să ajungă la Dunăre, ca în perioada URSS. În același timp, Occidentul va susține Ucraina prin asistență militară și va continua să aplice actualele sancțiuni și să adopte altele noi, astfel încât Rusia va continua să aibă o „hemoragie” economico-financiară. Fierberea socială va începe: rușii și-au răsturnat țarii din cauza foametei. În 1917, a început disoluția imperiului, bolșevicii au câștigat războiul civil și au menținut imperiul sub forma URSS, însă în 1991, și acesta s-a destrămat. Inclusiv Rusia începuse procesul de destrămare, dar Putin l-a oprit, pe moment. Acum, procesul se va relua. Vom vedea îndeplinindu-se această „profeție” anunțată de George Friedman în urmă cu 10 ani. Ca în 1918, a venit din nou o „clipă astrală” a istoriei și ea trebuie valorificată, așa cum a profitat și Germania acum 30 ani.

Sursa foto: Facebook/Maia Sandu