Contemporan cu piața de energie (I) Odiseea reglementărilor pieței românești de energie electrică post-liberalizare

La jumătatea anului 2022 când am început să analizez mecanismele pieței românești de energie în plină desfășurare a crizei trăgeam următoarele concluzii:

„Pe când titlurile de valoare sunt instrumente care îndeplinesc în principal un triplu rol, respectiv de a servi nevoile de finanțare ale companiilor, de a servi drept instrument de economisire prin investiții si de a da măsura percepției publice asupra valorii emitentului, a stării economice generale sau sectoriale, pe o bursă de energie se tranzacționează produse de utilitate publică, bursa având în acest caz rolul fundamental de a asigura clientului consumator un produs conform la cele mai bune prețuri, obtenabile prin competiție între vânzători.”

și

„Liberalismul pieței nu este sinonim cu progresul. Creează o piață liberă atunci când premisele de competiție sunt constituite, pentru a lăsa competiția să lucreze în scopul progresului. In caz contrar, liberalizarea și eliminarea completă a restricțiilor prin (de/ne)reglementare poate produce distorsiuni grave.”

iar la începutul acestui an (2023), după o perioadă de screening a acțiunilor guvernamentale și efectelor lor asupra piețelor, am mai adăugat o concluzie, care nu le contrazice pe primele în niciun fel:

„O piață competitivă este ca un organism viu care se autoregenerează. Ea găsește întotdeauna mijloacele de a depăși orice exces de reglementare.”

____________________________________________________________________

Prezint mai jos o recapitulare a evoluției cadrului legal intern din ultimii doi ani privind piețele de energie electrică și gaze naturale dintr-o perspectivă cu oarecare note de înțelegere personală, parcurs care începe să devină istorie economică.

Cadrul european. Uniunea Europeana a demarat la începutul anilor ‘90 un amplu proces de reformă a piețelor de energie; până în acel moment majoritatea piețelor funcționau în jurul unor monopoluri naționale cu integrare pe verticală. Reforma a început prin măsuri de deschidere a concurenței prin politicile de „unbundling” și liberalizare treptată a prețurilor la energie electrică și gaze naturale. Pașii finali către o liberalizare completă a piețelor au fost făcuți în cadrul pachetelor IV si V privind energia, între anii 2019 (Reg. 941, 942, 943) si 2021 (iulie), prin care, în paralel cu liberalizarea, s-au introdus măsuri complexe de aliniere la ambițiile europene în materie de climă pentru orizontul anilor 2030, respectiv 2050.

Întreg anul 2022 a fost marcat pe plan european de criza energetică și efectele acesteia asupra economiilor naționale și populației, amplificată de criza Covid-19 si agresiunea Rusiei in Ucraina, în plan legislativ fiind adoptate măsuri de creștere a eficienței energetice si de reducere a consumurilor, în paralel cu controlul prețurilor la consumator si reducerea dependenței de resursele de gaz rusești (Reg. 1369, Comunicarea COM 473/2022).

În România. Liberalizarea completă a pieței de energie s-a produs la 1 ianuarie 2021, cu o perioadă de grație până la 1 iulie 2021 (acordată prin Ordin ANRE), interval în care consumatorii casnici (CC) puteau opta pentru cea mai bună ofertă de furnizare, iar funizorii curenți puteau actualiza ofertele.

__________________________________________________________________

Primele efecte negative în prețuri ale liberalizării totale nu au întârziat să apară, astfel încât Guvernul a fost nevoit să intervină destul de rapid în scopul introducerii unor măsuri de protecție socială a anumitor categorii de consumatori. Astfel, prin Legea nr. 226 din 16 septembrie 2021 privind stabilirea măsurilor de protecție socială pentru consumatorul vulnerabil de energie, se trag primele semnale de alarmă și se iau primele măsuri pentru estomparea efectelor imperfect anticipate ale unor piețe liberalizate, dar imature sub aspectul competiției și al mecanismelor de piață, odată cu introducerea noțiunii de „consumator vulnerabil”. Se adoptă măsuri de acordare a ajutoarelor pentru încălzire în valori procentuale din facturi în funcție de nivelul mediu de venit (consumatorii cu venituri mici), precum și suplimente în sumă fixă pentru energie electrică, gaze naturale, combustibili solizi și petrolieri în valori absolute. Prin reintroducerea de măsuri de protecție a consumatorilor vulnerabili în fața prețurilor finale la energie, timide, simpliste, fără o viziune holistică asupra mecanismelor de piață dacă ne gândim retrospectiv, se deschide sarabanda întervențiilor statale în piață. Aceste prime măsuri le-aș numi Faza I de (re)reglementare. Sigur, nici la acel moment, nici în etapele ulterioare de evoluție a cadrului de reglementare, legiuitorul nu trebuie blamat pentru lipsă de viziune și incompletitudine în abordare pentru simplul fapt că o astfel de criză a depășit în amploare, consecințe și cuprindere geografică toate experiențele tehnice anterioare.

Guvernul realizează iarăși destul de rapid că măsurile de protecție socială sunt pe cât de limitate ca acoperire în rândul consumatorilor, pe atât de ineficiente în fața creșterii necontrolate a prețurilor pe piețele angro și pe cele de retail. Drept pentru care această lege este înlocuită foarte repede cu Ordonanța de Urgență nr. 118 din 4 octombrie 2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021-2022 (…), aprobată cu mici amendamente prin Legea 259 din 29 octombrie 2021. Ca elemente de noutate: se extinde noțiunea de consumator vulnerabil la toți consumatorii casnici (printr-o interpretare la limită a reglementărilor europene, permisive doar pentru consumatorii vulnerabili, legată de nivelul mediu de venit comparativ cu media europeană), se introduc o compensare în sumă fixă de 0,21 lei/kWh pentru energie electrică față de prețul de referință de 0,68 lei/kWh în limita unui consum cumulat de 1.000 kWh pentru perioada de referință (1 nov. 2021 – 31 mar. 2022), respectiv o compensare procentuală de 25% din facturile pentru gaze naturale față de prețul de referință de 125 lei/MWh în limita unui consum cumulat de 1.000 mc pentru aceeași perioadă de referință, statul preia prin bugetul public obligația de compensare către furnizori a diferențelor între valoarea de facturare și tariful plafonat pentru consumatorul eligibil după o anumită formulă de calcul.

Cu alte cuvinte, măsurile adoptate de stat în fața crizei în această fază s-au limitat la protecția socială a consumatorilor casnici, încercând o cât mai bună acoperire a plajei de beneficiari și inducând implicit anumite măsuri de reducere a consumului pentru încadrarea în limitele de intervenție. Drept pentru care aș identifica această etapă ca fiind faza I de (re)reglementare extinsă. Măsurile de intervenție erau prevăzute a fi în vigoare pentru perioada 1 noiembrie 2021 – 31 martie 2022.

Ordonanța de Urgență nr. 143 din 28 decembrie 2021 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, precum și pentru modificarea unor acte normative este un act normativ deosebit de important care cuprinde numeroase modificări ale cadrului legal fundamental pentru domeniul energiei și al gazelor naturale și care pregătește terenul viitoarelor intervenții statale în piețe, actualizănd totodată o legislație în vigoare de 10 ani. Deși poate face obiectul unui tratament analitic mai larg, reținem în scopul prezentei expuneri modificarea Art. 80, alin (2) din Legea nr 123 din 10 iulie 2012 a energiei electrice si gazelor naturale care prevedea în forma inițială că „Protecția clienților casnici afectați de sărăcie energetică și a celor vulnerabili se realizează prin intermediul politicii sociale sau prin orice alte mijloace legale, altele decât intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice”, modificare fără de care măsurile ulterioare de intervenție nu ar fi avut fundament juridic.

Ordonanța de Urgență nr. 3 din 26 ianuarie 2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică și gaze naturale pentru sezonul rece 2021-2022 (…) vine să ajusteze unele valori de consum, prețuri de facturare, prețuri de referință la achiziția de energie electrică si gaze naturale față de care se stabilesc valorile de compensare.

Ordonanța de Urgență nr. 11 din 16 februarie 2022 privind modificarea și completarea Legii nr. 259/2021 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 118/2021  (…), prevede posibilitatea suplimentării bugetelor autorităților locale pentru susținerea formelor de protecție socială pentru energie termică promovate în actele normative anterioare.

Ordonanța de Urgență nr. 27 din 18 martie 2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei este punctul de inflexiune pentru o nouă arhitectură de piață.

Fac o mică paranteză critică. S-a înscăunat în ultimii ani, cu girul Consiliului Legislativ și nu numai, o practică de aplicare a tehnicii legislative în diferite domenii conform căreia, din anumite rațiuni ce fac trimitere în principal la atractivitatea electorală, dar nu numai, titlul nu reflectă cu fidelitate sau reflectă doar parțial conținutul actului normativ promovat, în timp ce multe modificări de substanță ale unor acte normative anterioare sunt însăilate artificial într-un singur act de legiferare și trecute în compunerea titlului la „…precum și a unor acte normative din domeniul…”.

Este și cazul OUG 27/2022, însă de această dată juxtapunerea modificărilor și completărilor de acte normative precedente are o logică solidă, și vorbim aici despre o abordare mai complexă a pieței de energie în ansamblul său. Se face vorbire despre extinderea protecției sociale și la consumatorii non-casnici fără diferențiere, despre piețele angro, despre formarea prețurilor și prețuri de referință, despre impozitare specială ca pârghie de control al prețurilor, despre structura piețelor de energie electrică și gaze naturale și categoriile de participanți etc. Este practic o continuare a procesului legislativ, însă avem de a face de această dată cu o abordare sistemică, drept pentru care aș denumi-o Faza a II-a de (re)reglementare.

OUG 27/2022 marchează o nouă abordare prin înlocuirea totală a schemelor de suport financiar procentual cu plafoane de preț final pe categorii de consumatori și preluarea diferențelor până la valoarea finală a facturilor asupra bugetului de stat, precum și prin extinderea protecției asupra tuturor categoriilor de consumatori, casnici și non-casnici.

Protecția socială prin prețuri plafonate la „(a) maximum 0,68 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților casnici al căror consum mediu lunar realizat la locul de consum în anul 2021 este mai mic sau egal cu 100 KWh; b) maximum 0,8 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților casnici al căror consum mediu lunar realizat la locul de consum în anul 2021 este cuprins între 100 kWh și 300 KWh inclusiv; c) maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților noncasnici” pentru energia electrică, respectiv „a) maximum 0,31 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților casnici; b) maximum 0,37 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților noncasnici al căror consum anual de gaze naturale realizat în anul 2021 la locul de consum este de cel mult 50.000 MWh, precum și în cazul producătorilor de energie termică destinată consumului altor clienți decât cei prevăzuți la art. 12”) era extrem de generoasă comparativ cu prețurile de retail practicate la acea vreme care au ajuns frecvent la niveluri între 2,5 și 4 lei/kWh în condițiile în care prețul mediu ponderat pe OPCOM pentru martie 2022 a fost de 1.394 lei/MWh, ceea ce a făcut ca întreaga construcție legală să devină complet nesustenabilă din punct de vedere bugetar.

Apar pentru prima dată impuneri asupra prețurilor de vânzare a producției interne: la gaze, pentru vânzările de la producători către FCC, PET client direct si FCNC (150, respetiv 250 lei/MWh), iar pentru EE de 450 lei/MWh, însă sub o formă implicită, dată de formula de calcul a unui impozit de 80% nou introdus asupra veniturilor suplimentare rezultate din diferențele între prețurile finale de vânzare și prețurile de achiziție din care se deduc acei 450 lei. Ordonanța mai promovează o definire a structurii de preț pe componente ca premiză a transparentizării formării prețurilor finale. Este reglementat tariful de furnizare în valoare fixa pe 75 lei/MWh. Se introduce pentru prima dată și o formulare de descurajare a practicilor de manipulare a prețurilor de către participanții la piață, evident într-o exprimare fără prea mare relevanță juridică. Se introduc referiri detaliate privind înmagazinarea gazelor naturale ca verigă a lanțului de distribuție și obligațiile participanților la piață privind constituirea stocurilor pentru siguranța aprovizionării pentru sezonul rece 2022 – 2023.

OUG 27/2022 a avut la momentul adoptării un merit incontestabil, încercând să abordeze întregul lanț de distribuție de la producător la consumator final (a se face diferența între sensurile date de „lanțul de distribuție” definit de disciplina economică și cel de „sistem de distribuție a energiei”), însă rezultatul a fost o și mai mare confuzie (constructivă pentru unii) în piețele de tranzacționare cu referire aici la relațiile pe piețele angro între producători și intermediari, în cadrul sau în afara sistemelor de tranzacționare centralizate, la instrumentele de tranzacționare, precum și la actele de intermediere – inconsecvență în ce privește calitățile de operator de sistem de distribuție, trader, furnizor cu drept de revânzare și furnizor client final; de exemplu, un articol din lege prevede că „…noțiunea de „furnizor” include și pe cea de operator de distribuție de energie electrică cu drept de revânzare a energiei electrice”, definiție care îndepărtează cadrul legal de principiul unbundlingului funcțional între operatorii de distribuție și furnizori promovat în documente europene de poziție, dar nepus în practică de majoritatea statelor membre, spre deosebire de cel impus între producător, transportator și distribuitor.

Încă de la începutul aplicării ei, OUG s-a dovedit a avea un caracter incomplet, perfectibil și mai degrabă tranzitoriu până la o tratare legislativă eficace si eficientă. Ineficacitatea ei s-a dovedit prin creșterea și mai accentuată a cotațiilor piețelor angro, care au atins maxime istorice in lunile iulie si august 2022 și care au atras automat prețuri nesustenabile pentru bugetul public în facturile consumatorilor finali.

Să ne aducem aminte de mențiunea făcută mai sus cu privire la amendarea Legii 123/2012 (Art. 80, prin OUG 143/2021) care nu a putut produce efectele scontate, pe de o parte datorită limitărilor cadrului de reglementare european încă tributar principiilor de piață liberă (libertatea furnizorilor de a stabili prețul final – se poate acorda protecție tarifară, dar nu se pot plafona prețurile facturate de către furnizor), pe de alta datorită unei aparente lipse de înțelegere a autorităților în ce privește formarea prețurilor pe piețele angro și lipsei instrumentelor adecvate de supraveghere. În consecință, aș numi această etapă a adoptării OUG 27/2022 Faza II inițială de (re)reglementare.

În continuarea Odiseii, Ordonanța de Urgență nr. 42 din 8 aprilie 2022 de modificare si completare a OUG 27/2022 vine cu anumite ajustări, între care reținem în scopul prezentei expuneri mențiunea conform căreia se pune pentru prima dată problema definirii calitații de furnizor (în subsidiar a disocierii față de cea de trader), fără consecințe notabile în piețe, dar care constituie un prim semnal că statul are în vedere scurtarea lanțurilor de distribuție.

Legea 206 din 8 iulie 2022 aprobă OUG 27/2022, fără modificări semnificative.

În pofida (unii analiști mai critici ar spune cu ajutorul) reglementărilor promovate prin OUG 27, creșterile de prețuri angro la energie continuă și în trimestrele II si III ale anului 2022, generând o adevarată spaimă în rândul tuturor consumatorilor. Astfel este imperios necesară promovarea unei noi Ordonanțe de Urgență, nr. 119 din 1 septembrie 2022, de modificare si completare a OUG 27/2022, care se dorea a fi o abordare exhaustivă la acea vreme (așa s-a crezut despre fiecare dintre actele normative principale anterioare) în ce privește piețele angro de energie și efectele lor asupra consumatorilor, mergând în aceeași paradigmă oferită de OUG 27, respectiv plafonare de prețuri la consumator, plafonare (explicită de această dată) la producător, reducerea efortului bugetar de compensare a furnizorilor inclusiv prin stabilirea unui plafon maxim de preț până la care se acorda compensare (1.300 lei/MWh), restructurarea imaginii contabile a formării prețurilor finale, atât ca măsură de control a acestora, cât și ca bază de impunere fiscală, penalizarea veniturilor suplimentare ale producătorilor, intermediarilor și exportatorilor prin înlocuirea supra-impozitului de 80% la revânzare cu contribuția la Fondul de Tranzitie Energetica – FTE, de 98%.

Exporturile se supraimpozitează pentru orice diferență pozitivă între prețul PZU si prețul de achiziție la intern; această prevedere obligă proprietarii de energie să vândă cantitațile pe piața internă la preț PZU, în caz contrar o vânzare externă le va crea aceeași obligație fiscală. Prevederea a fost privită la vremea respectivă ca o măsură protecționistă extremă și un atentat la echilibrul balanței comerciale externe de către unele voci, însă impunerea trebuie privită ca o măsură de presiune reducătoare asupra prețurilor pentru piața internă.

Se înăsprește și regimul de sancțiuni, precum și cel al obligațiilor de raportare. OUG 119 reprezenta la momentul adoptării, dacă vreți, gândind retrospectiv, o încercare de peticire cât mai eficientă și completă a sacului de reglementare oferit de OUG 27/2022.

Era evident că plafonarea prețurilor la consumator în formula generoasă dată de OUG 27/2022 nu avea cum să fie susținută bugetar, drept pentru care Guvernul a procedat la o detaliere a tipurilor de consumatori eligibili menită a restrânge aria de aplicabilitate și a conferi măsurilor un caracter social mai pregnant. Însă, ca orice detaliere întru normare urma să provoace un val de discuții în mediul public. Este importantă de evidențiat menținerea protecției prin prețuri plafonate pentru întreprinderile mici și mijlocii, întreprinderile mari fiind prezumat a avea putere de negociere superioară în relația cu producătorii/furnizorii precum și acces direct la piețele angro.

Se prelungește valabilitatea măsurilor de plafonare de la 31 martie până până la 31 august 2023.

Cel mai afectat de modificări pare a fi segmentul de trading (re-vânzare) care, pe lângă regimul de suprataxare, este afectat și de interzicerea accesului direct la producătorii de energie electrică și gaze naturale pe perioada valabilității Ordonanței. De fapt, unul dintre factorii majori de manipulare a piețelor a fost dat de interpunerea companiilor de trading, atât de anvergură, cât și „de buzunar”, cu diferite roluri, pe lanțul scurt de distribuție producător – furnizor – consumator. Pe de altă parte, conform noilor reglementări urmau să fie afectate funcții pe care piața le cere, aceea de agregare a ofertelor de vânzare ale micilor producători sau cea de stocaj de energie (din nefericire pentru SEN și din fericire pentru legiuitor această funcție lipsea și lipsește în continuare).

OUG 119/2022 nu va reuși în aplicarea sa să atingă în totalitate obiectivul declarat, acela al controlului/„disciplinării” prețurilor finale la consumatori, din următoarele rațiuni:

• Plafonările nu acoperă integral plaja de consumatori, cu referire în special la consumatorii non-casnici, iar diferențele de consum pentru cantitățile de energie electrică și gaze naturale peste nivelurile de consum până la care se aplică prețurile plafonate rămân captive cotațiilor libere de piață și politicilor furnizorilor;
• Piețele însele nu sunt suficient de competitive astfel încât să existe acces direct și nelimitat la cantitățile solicitate pentru consum. Prin natura lor piețele de energie electrică și gaze naturale rămân piețe cu un grad mare de concentrare a ofertei, teoretic controlate de producători, însă practic ghidate de relațiile off-the-floor între producători, marii traderi-furnizori și distribuitorii-furnizori. Piețele de tranzactionare reglementate, în special cele ale contractelor bilaterale pe termen mediu și lung (PCCB), sunt utilizate mai degraba ca locuri de consemnare a unor operațiuni agreate în prealabil, urmare impunerilor legale, decât de întâlnire spontană a cererii cu oferta, pe când piețele spot s-au menținut în volum (aprox. 35-40% din consumul intern pentru PZU) în special ca piețe de închidere a cotațiilor long și de achiziționare efectivă a cantităților necesare consumului de către FCC și FCNC (practic, o inversare a unor roluri firești). Într-o piață competitivă și corect reglementată din punct de vedere al practicilor și instrumentelor de piață platformele spot (PZU/ID) contează pentru aprox. 5-7%. Urmărind statisticile de piață privind volumele de energie electrică tranzacționate, totale și defalcate pe piețele specifice, în raport cu consumul intern ajustat cu balanțele import/export pe întreg anul 2022 constatăm că cca. o treime din cantitatea de energie electrică generată a mai fost vândută o dată până la furnizorii clienților finali casnici și non-casnici. La gaze naturale, ponderea piețelor spot a fost mult mai mică.
• Piața contractelor bilaterale în afara sistemelor de tranzacționare rămâne o piață opacă publicului, obligațiile de raportare către reglementator rămânând minime, astfel încât este aproape imposibil a avea o oglindă fidelă a evoluției piețelor.

Abia în toamna anului 2022, în urma ajungerii la un consens între statele membre, a fost adoptat Regulamentul (UE) 1854 din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie, care conține derogări de la normele comune stabilite prin actele normative în vigoare. Cea mai importantă derogare a fost aceea că statele membre puteau interveni acum asupra prețurilor finale stabilite de către furnizori prin plafonarea acestora.

Așadar, am putea constata că criza energetică (sic!), care anunța un iminent impact social exploziv asupra consumatorilor casnici și industriali, a determinat guvernele statelor membre în mod unilateral să „fure startul” prin punerea în practică a unor modele naționale de intervenție în piețe, adoptarea Regulamentului determinând ulterior ajustarea cadrului de reglementare pentru fiecare guvern național.

Nici Guvernul României nu a făcut excepție în cazul OUG 119/2022 adoptată la 1 septembrie, deci înainte de aprobarea regulamentului în forma finală. Aș numi această etapă marcată de adoptarea Ordonanței 119 Faza a II-a plenară de (re)reglementare.

După intrarea în vigoare a Regulamentului 1854, Guvernul a adoptat două noi acte normative cu impact semnificativ asupra arhitecturii de piață, respectiv Ordonanța de Urgență nr. 153 din 11 noiembrie 2022 de modificare și completare a OUG 27/2022 și OUG 119/2022 care instituia un mecanism privind achizițiile centralizate de energie electrică pe piețele centralizate de tranzacționare (MACEE) și Legea 357 din 13 decembrie 2022 de aprobare a OUG 119/2022 cu modificări și completări. Un al treilea act normativ important a fost Ordonanța de Urgență nr. 186 din 28 decembrie 2022 care instituie un sistem de suprataxare a profiturilor excedentare ale agenților economici din sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor (într-o formă de aplicare sui-generis, asupra căreia am comentat la vremea respectivă).

Deși părea a urma cursul unei normalități consacrate, aceea de a aproba o ordonanță de urgență fără modificări substanțiale de fond, Legea 357/2022 vine cu câteva amendamente semnificative față de Ordonanță, în baza derogărilor cu caracter temporar de la principiile pieței interne europene de energie introduse de noul Regulament, între care reținem:

• Se extinde protecția prin plafonare la toate categoriile de consumatori de energie electrică (1,3 lei/kWh, dacă nu se prevede altfel) și gaze naturale (3,7 lei/kWh dacă nu se prevede altfel), cu exceptia consumatorilor industriali de gaze naturale, companii mari cu activitate in afara parcurilor industriale sau a sistemelor de distribuție închise care depășesc plafonul cantitativ de 50.000 MWh;
• Legea vine cu un set de prevederi legate de plafonarea tarifelor pentru locurile de consum ale consumatorilor casnici. Aceste prevederi aduc cu sine complicații birocratice insuficient anticipate de legiuitor la momentul elaborării actului și sunt întâmpinate de publicul beneficiar cu ostilitate imediată, fapt ce va determina inevitabil promovarea unui nou act normativ care să aducă simplificari și clarificări – Ordonanța de Urgență nr. 192 din 28 decembrie 2022 de modificare și completare a 119/2022;
• „Atenția” fiscală prin CTFE este „acordată’ și operațiunilor de hedging (cu referire la operatiunile de PPA – power purchase agreement), insuficient definite în opinia mea. Totuși, se face referire, chiar dacă acesta reprezintă un prim pas, la implicarea ASF în supervizarea operațiunilor cu instrumente derivate desfășurate pe piețele de produse energetice. Anticipez că implicarea autorității financiare se va amplifica în mod necesar în vederea unui control mai bun al piețelor de energie în urma modificărilor anunțate pentru acest an/ prima jumătate a anului viitor ale cadrului de reglementare european (dar acesta este un alt subiect de analiză);
• Se prelungeste termenul de aplicabilitate a prevederilor Ordonanței 119/2022 până la 31 august 2025;

Revenim la Ordonanța de Urgență nr. 153 din 11 noiembrie 2022 de modificare si completare a OUG 27/2022 si 119/2022 (…). prin care se introduce Mecanismul Achizitiilor Centralizate de energie electrica (MACEE) și subliniem că acest demers vine ca o modificare dramatică de paradigmă si marchează suspendarea multora dintre funcțiunile piețelor de tranzacționare reglementate prin legile anterioare.

Deși „grație” OPCOM și ANRE piața nu dispune de informații complete, cantitative și calitative la timp asupra tranzacțiilor prin MACEE după 1 ianuarie 2023 – data intrării în vigoare (de altfel nici pentru piețele PCCB și PCB), se poate evalua volumul mediu de energie electrică tranzacționat prin acest mecanism la 30-35% din necesarul pentru consumul intern. Pe lângă faptul că acest mecanism de achiziții nu are și nu ar putea să aibă decât un caracter temporar, el poate produce distorsiuni atât pe piețele aflate pe un trend crescător, cât și pe cele aflate într-un declin al cotațiilor, așa cum este cazul în prezent (este un subiect asupra căruia îmi propun să revin într-un comentariu viitor, împreună cu unele considerații asupra modificărilor preconizate ale cadrului de reglementare european).

Profit de oportunitate și adresez public o somație către Transelectrica/OPCOM și ANRE de a se conforma cerințelor de raportare a informațiilor de piață în baza obligațiilor de transparență impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei privind raportarea de date, pentru punerea în aplicare a articolului 8 alineatele (2) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind integritatea și transparența pieței angro de energie (Art. 5, alin 2, pentru ușurință).

Așadar, aș numi procesele de legiferare care au succedat Ordonanței 119/2022,  respectiv OUG 153/2022 și Legea 357/2022, care trimit la modificări de sistem de piață, exprimat într-o formulare plastică ca fiind menite „să închidă gura sacului de reglementări”, drept Faza a III-a de (re)reglementare. După care va urma, în mod firesc și cu mare precauție (recomandare), pe măsura reașezării piețelor către noi niveluri de echilibru, procesul invers, de dereglementare. Vom reveni.

„O criză are rădăcini sistemice dezvoltate într-o perioadă mai mare de timp, are factori declanșatori, precum și vectori de exacerbare locali care servesc diferitelor categorii de interese”.