Marea recesiune economică şi criza refugiaţilor sunt poate cele mai importante două repere, îngrijorătoare, ale evoluţiei Uniunii Europene în ultimul deceniu. Fenomene de asemenea anvergură nu pot să nu lase urme asupra unei entităţi politice precum UE; pe cât de originală şi de nobilă ca idee, pe atât de dificil de gestionat într-un sistem internaţional complicat precum cel actual.

Sorina-Cristina Soare, cercetător al ştiinţelor politice la Universitatea din Florenţa, explică într-un interviu pentru Europunkt, acordat lui Vladimir Adrian Costea, care sunt principalele consecinţe pe care fenomenul imigraţiei extracomunitare le are asupra modelului social european şi solidarităţii în Europa.

coperta

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi menționați ce evoluție a înregistrat imigrația în ultimii ani în spațiul european. Care sunt statele care prezintă cele mai ridicate valori ale acestui fenomen?

Sorina Soare: Imigrația în sine nu este un fenomen nou. De-a lungul secolelor, țările europene au fost atât destinații, cât și surse ale unor fluxuri migratorii mai mult sau puțin importante, cu caracteristici sociale, economice sau politice diferite. În ultimii ani, fluxurile migratorii către Europa au devenit din ce în ce mai semnificative. Este util să subliniem că Uniunea Europeană (UE) nu s-a confruntat cu un flux atât de important din 1992, mai precis din perioada conflictului iugoslav. Ceea ce mi se pare însă important de subliniat este nu numai faptul că migrațiile nu sunt un fenomen nou în Europa, cât și faptul că avem de-a face cu un fenomen complex cu implicații importante la nivel internațional, național și sub-național.

Imigrația este adesea definită ca un fenomen legat de deplasarea unor indivizi sau grupuri dintr-un teritoriu către altul, de-a lungul unui parcurs mai mult sau mai puțin lung, cu etape intermediare diferite. Durata șederii în teritoriul de destinație este variată (există astfel migrații temporare, dar și migrații stabile sau chiar definitive) și la fel de variată este motivația care determină această deplasare. Cauzele identificate pot fi legate de dimensiunea economică, politică, socială, culturală sau chiar religioasă. Putem identifica astfel migrații voluntare (legate de oportunități individuale sau colective) sau migrații forțate (induse de instabilitate politică, războaie sau persecuții). Mai mult, fluxurile migratorii nu sunt legate numai de carateristicile teritoriului de origine sau ale indivizilor care le compun, ci și de motivații care se regăsesc la nivelul destinațiilor finale.

Ce atrage un flux migratoriu către un teritoriu? Sistemul democratic poate fi un răspuns. Pentru alții răspunsul poate fi legat de nivelul de dezvoltare economică, de oportunitățile culturale în teritoriul de destinație. Răspunsul poate fi legat și de supraviețuire tout court: migrația este determinată în acest caz de conflicte, persecuții sau catastrofe naturale.

Cum reacționează teritoriul de destinație? Care sunt beneficiile sau costurile pentru acesta? Există deja comunități de imigranți în acel teritoriu?

Toate aceste întrebări sunt deosebit de importante în încercarea de a delimita frontierele conceptuale ale fenomenului, caracteristicile fluxurilor (cantitative și calitative) și consecințele acestora atât la nivelul celor migrează cât și în ceea ce privește destinațiile.

Încă de la început ni se pare necesar să subliniem că aveam de a face cu un fenomen multidimensional. Astfel, când vorbim de imigranți trebuie să distingem categoria precisă la care ne referim. În răspunsul la întrebarea dumneavoastră am să mă refer exclusiv la dimensiunea solicitanților de azil. Trimit astfel la distincția dintre solicitant de azil și refugiat politic. Precum este precizat de Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (http://www.unhcr-centraleurope.org/ro/pe-cine-ajutăm/solicitanți-de-azil.html ), «un solicitant de azil este o persoană care spune că este refugiat și caută protecție internațională din calea persecuției sau pericolelor grave în propria țară. Fiecare refugiat este inițial un solicitant de azil, dar nu fiecare solicitant de azil va fi recunoscut, până la urmă, ca refugiat. În timp ce așteaptă ca solicitarea lor să fie acceptată sau respinsă, aceste persoane se numesc solicitanți de azil. Termenul de solicitant de azil nu conține nicio prezumție de vreun fel – doar descrie faptul că o persoană a depus o cerere de azil».

În plus, mă voi referi exclusiv la fluxul migratoriu generat de cererile de protecție internațională motivate de persecuții sau pericole grave în țara de origine. Folosesc date Eurostat, cu precădere date bazate pe Eurostat News Release. Ultimele actualizări pe care le-am folosit sunt din septembrie 2016 (Eurostat newsrelease 181/2016-22)[1].

Datele statistice confirmă existența unui fenomen amplu: din mai 2015 până în septembrie 2016 (fig.1), la nivel european au fost înregistrate 1.973.800 astfel de solicitări. Raportul din septembrie 2016 menționează ca în ultimele patru luni numărul acestor solicitări a crescut ușor (+ 20830 cereri) față de lunile februarie-mai 2016. Ca și în anii trecuți, numărul de cereri este mai mare în lunile de vară (sfârșit de primăvară-începutul toamnei) atunci când condițiile meteorologice facilitează deplasarea.


 

fig-1

Fig.1 Număr solicitanților de azil (mai 2015-septembrie 2016 la nivel UE-28)[2]

Sursa: Asylum quarterly report


 

Nu toate Statele Membre sunt expunse la același nivel de presiune. Datele sintetizate în figura 2[3] confirmă că Germania continuă să fie principala destinație a acestor fluxuri cu 612415 cereri înregistrate din mai 2015 până în septembrie 2016. Dacă ne raportăm la această perioadă, putem vedea că aproape 50% din cereri sunt înregistrate în Germania (49,23%). O treime din populația de aproape 2 milioane de solicitări de azil a fost înregistrată în Franța (5,10%), Austria (5,36%), Italia (6,92), Ungaria (8,92%) și Suedia (8,38%). Solicitările înregistrate în Germania și în aceste 5 State membre reprezintă 83,23% din numărul total de cereri sintetizate în fig. 1 și 2. Restul de 22 de State membre au înregistrat doar 16,77% din totalul la care ne referim.

Aceste date ne arată în mod evident că presiunea fluxului migrator nu este simțită în același fel de toate Statele membre. Ultimele statistici publicate de către Uniunea Europeană ne permit să observăm că în state precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Olanda, Belgia și Austria[4] numărul de cereri înregistrate a scăzut (înjumătățindu-se în primele două cazuri). Acest dezechilibru se regăsește și la nivel sub-național.

De remarcat că porțile de intrare (Grecia și Italia) nu au numere atât de semnificative, deși regula de bază la nivel european este că statul membru în care solicitanții de azil ajung pentru prima dată (sunt înregistrați) este responsabil pentru preluarea lor. Dar nu toți cei care ajung pe teritoriul unui Stat membru sunt înregistrați în acel teritoriu (e.g. nu toate persoanele sunt identificate, deplasându-se către alte state membre în ilegalitate). Dincolo de o (presupusă) flexibilitate a autorităților din aceste state, ceea ce ne spun adesea operatorii din teritoriu este că migranții nu doresc a fi identificați în aceste teritorii, prea puțin atractive din punct de vedere economic față de țările din Nordul Europei.

Datele menționate ne semnalează însă și un alt fenomen, foarte important în ceea ce privește dinamicile politice: creșterea discursului radical de dreapta.

În același timp, trebuie semnalat că dimensiunea populației poate augmenta presiunea efectivă: nu este vorba de o simplă percepție, ci de un raport statistic. Raportul Eurostat din septembrie 2016[5] confirmă că în Germania, Ungaria, Austria și Grecia putem observa cel mai mare raport dintre numărul de solicitări și populația locală. Mai precis se observă că în ultimele patru luni în Germania au fost înregistrate 2.273 de cereri raportate la 1 milion de locuitori, în Ungaria 1.517 de cereri, în Austria 1.241 și în Grecia 1.113 cereri. Rata cea mai scăzută este identificată în Slovacia (2 cereri la 1 milion de locutori), România (11), Portugalia (15), Lituania (24), Republica Cehă și Estonia (26)[6].

Cea mai mare parte a solicitărilor provin de la cetățeni sirieni, afgani și irakieni. Pe baza datelor citate de Raportul Eurostat[7], din cei 90.500 de sirieni din categoria de interes, 80% au fost înregistrați în Germania. Din cei 50.300 de afgani, 32.600 au fost înregistrați în Germania. Și în cazul irakienilor, 80% din cele 34.300 solicitări înregistrate în ultimele 4 luni sunt localizate în Germania.


 

fig-2

Fig.2 Numărul de solicitări de azil la nivel de State membre (mai 2015-septembrie 2016)

Sursa: Asylum quarterly report


 

Pe scurt:

  • Fluxurile au crescut și s-au diversificat în ultimii ani.
  • Statele membre nu sunt confruntate cu același nivel de presiune.
  • Compoziția fluxurilor diferă de la un caz la altul.

Avem, deci, de-a face cu un fenomen politic în evoluție, atât în ceea ce privește caracteristicile fluxurilor (număr de indivizi, raport cu numarul de locuitori ai statelor membre) sau traiectoriile migranților, cât și în ceea ce privește dimensiunea politică (relația între statele membre, statele membre și instituțiile europene, relațiile cu statele candidate, etc.).

Este important de semnalat că datele disponibile nu sunt de multe ori standardizate, definițiile și codificările nu sunt omogene; nu este surprinzător deci că și statisticile UE sunt adesea incomplete.

În ce măsură dimensiunea imigrației este influențată de politicile sociale și economice specifice modelului social european?

Precum am încercat să arăt în răspunsul precedent, imigrația este un fenomen complex. Politicile sociale intră în contact direct cu grupul de solicitanți de azil, ținând cont de faptul că numeroase drepturi sociale sunt direct puse în discuție. Centrele de preluare la nivel național au un cost, cheltuielile ulterioare sunt legate de locuințe (garantate de sectorul public sau chiar și de asociații umanitare) sau de ajutoare sociale. Politicile sociale la nivel central, dar și cele sub-naționale în statele membre (cu nivel de descentralizare ridicat sau în structuri federale) intervin la soluționarea cererilor care provin din acest flux. În funcție de statul membru pe teritoriul căruia se află, dincolo de cheltuielile legate de locuință, azilanții pot primi un ajutor social pentru o durată variabilă (de ex. maximum 15 luni în Germania). Să nu uităm însă că la un moment dat în parcursul de la solicitant la refugiat, persoanele pot beneficia de dreptul de muncă. Ceea ce cred că este însă important de subliniat este și percepția impactului imigranților asupra politicilor sociale. Literatura de specialitate a identificat un așa zis welfare chauvinism tipic pentru discursul dreptei radicale populiste, dar din ce în ce mai răspândit în discursul partidelor mainstream. Ideea care se propagă și în media este astfel că asistăm la o deposedare – susținută de UE sau de establishment-ul național – a deținătorilor legali ale drepturilor sociale (locuitorii cu cetațenie de lungă durată, autohtonii) de către acești imigranți. Această temă a fost importantă și în traiectoria referendumului din Marea Britanie.

Toată presă europeană a relatat în detaliu drama naufragiului din 3 octombrie 2013, toți am fost impresionați de corpul fără viață al lui Aylan Kurdi și totuși … vrem politici sociale numai pentru «comunitatea noastră». Amintesc în acest sens o foarte percutantă pledoarie a Alinei Mungiu Pippidi pentru a nu uita trecutul: mulți din Estul Europei au fost mai mult sau mai puțin migranți voluntari sau forțați în ultimul secol[8].

Care este rolul modelului social european în vederea integrării refugiaţilor sirieni în spațiul european?

Nu pot răspunde în ceea ce privește grupul sirian. Nu am date sau cunoștințe precise.

Răspunsul meu este deci general, referitor la întregul grup definit mai sus, în răspunsul de la prima  întrebare.

Din punct de vedere istoric, modelul social european este legat de faza de inovare a sistemului european în timpul președinției Delors. Modelul beneficiază de codificarea dialogului social la nivelul Actului Unic din 1986. Precum observă Laura Leonardi (2010)[9], dezbaterea despre modelul social european este influențată de anii de aur ai politicilor neo-liberaliste care puneau sub semnul întrebării standardele de protecție socială. Modelul social european care avea să fie lansat în acei ani își propunea să echilibreze dimensiunea economică bazată pe productivitate și pe competitivitate cu o pace socială bazată pe echitate și solidaritate. Totuși ceea ce mi se pare important de subliniat este că, atât din perspectiva crizei financiare de după 2007, cât și în actuala criză a imigranților, este necesar să vorbim despre ceea ce există concret: o pluralitate de modele sociale naționale. Valori și principii se regăsesc la nivelul european încă de la Tratatul de la Roma, dar la nivel practic avem de-a face cu o chestiune națională. Poate pentru că locuiesc în Italia, am impresia că cele mai multe state membre consideră că UE trebuie să fie – imagine împărtășită mai de toate toate partidele dreptei radicale populiste – o piață unică care să asigure libera circulație a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor (doar atât cât este necesar economiilor naționale, deci cu limitări importante), dar în niciun caz un spațiu de liberă circulație, sau mai precis NU un spațiu deschis tuturor. Nu un spațiu pentru circulația imigranților cu sau fără permis (de ex. Ventimiglia sau Calais). Nu pentru circulația cetățenilor țărilor europene mai sărace (România sau Bulgaria, dar și Polonia).

Care sunt principalele consecințe generate de fenomenul imigrației asupra modelului social european?

Cred că ultimele evoluții au demonstrat cât de fragile erau elementele modelului social european: o construcție discursivă foarte atrăgătoare, dar prea puțin ancorată la nivel concret. Marea Recesiune a UE a scos în evidență fragilitățile acestuia și criza imigranților a marcat definitiv tensiunea dintre național și european. Datele statistice demonstrează atât la nivel național, cât și european creșterea somajului, dar și a diferențelor sociale. Dezvrăjirea integrării europene și proliferarea discursurilor eurosceptice s-au tradus însă cu precădere în dezbateri despre dereglamentarea aspectelor sociale. Răspunsul UE în fața crizei a fost unul strict financiar: așa numitul compact fiscal. Politicile de austeritate au devenit un model de referință … cum am putea atunci să imaginăm o prăjitură din ce în ce mai pricăjită împărțită la mai mulţi … cu atât mai mult cu cât printre aceștia sunt imigranți, străini de credință și de valori… Nu putem fi atunci surprinși de faptul că fluxurile migratorii devin subiectul politicilor de luptă împotriva imigrației, motivația noilor ziduri care s-au ridicat în Balcani și de-a lungul frontierei Ungariei. Modelul social european este în stare de comă, fiind caracterizat încă din timpul politicilor de austeritate de o alterare profundă a principiilor inițiale. Să nu uităm că în 2016 dezechilibrul dintre Sud și Nord rămâne foarte important în Europa și imigrația nu este sigur o cauză.

În ce măsură problematica integrării refugiaţilor sirieni contribuie la redefinirea modelului social european?

 

Preiau parte din răspunsul de mai sus. Criza imigranților nu a făcut decât să accentueze ceea ce Marea criză a scos în evidență: generalizarea unui welfare chauvinism și importanța interpretărilor bazate pe austeritate. Solidaritatea despre care se vorbea în timpul lui Delors a devenit o adevărata erezie: cum va putea oare orice candidat din campania pentru președinția Franței să adopte o poziție diferită când sondajele o dau pe Marine Le Pen cu șanse reale de a ajunge în turul al doilea? Cum pot funcționa retorici bazate pe incluziune când Zeitgeist-ul predică excluziunea … Ceea ce pot spune este că la nivel European partidele anti-imigrație, chiar și cele cândva bazate pe aplicarea strictă a principiilor de limitare a rolului Statului – precum în Norvegia sau Danemarca, nu mai sunt partide anti-welfare sau mai bine zis sunt partide care susțin politici sociale, dar exclusive pentru membrii comunitătții. Fără solidaritate, nu mai poate fi vorba de un model european.

Cum este definită imaginea Celuilalt în spațiul Uniunii Europene? Ce modificări a suferit ca urmare a ridicării gardurilor de sârmă pe teritoriul statelor membre ale Uniunii?

Precum am spus mai sus, avem de-a face cu o repliere către comunitatea națională – toți cei care sunt definiți ca străini sunt o sursă de dezintegrare. Această dezintegrare a comunității naționale este justificată adesea pe motive economice (welfare chauvinism) dar se pretează foarte bine la declinări etnice cu impact cultural. Imigranții musulmani sunt definiți ca potențiali teroriști. Asocierile simple și simplificatorii sunt des întâlnite, dar ne interogăm prea puțin asupra motivațiilor tinerilor din cea de-a doua sau chiar a treia generație din societățile occidentale de re-indigenizare și radicalizare islamică. Atentatele din Europa au fost efectuate prevalent pe această filieră. Pentru a răspunde precis la întrebarea dumneavoastră: celălalt este perceput ca o sursă de amenințare economică, culturală și chiar fizică. Gardurile de sârmă arată cu adevărat macabru într-o zonă geografică care s-a trezit, abia acum un sfert de secol, din letargia sistemului autoritar sperând în solidaritatea celor din Vest. Imaginea acelui picnic plin de speranță de lângă Sopron din 1989 este acum doar o pagină prăfuită de istorie ….

În ce măsură criza umanitară a refugiaților sirieni a generat dificultăți în privința construirii unor politici sociale privind integrarea acestora?

Cred că politicile pot fi construite dacă există susținere la bază și interes politic la nivelul elitelor. Nu am avut parte nici de una, nici de alta. Excepția este sigur Angela Merkel, dar cu ce preț: PEGIDA, dar mai ales AfD, au devenit un obstacol important în fața partidului cancelarei Merkel. În Italia dincolo de diviziunea dreapta – stânga, sau partide vechi și noi, cu excepția Ligii Nord, nici un partid nu se declară radical împotriva imigrației. În Italia, dar și Grecia, ceea ce s-a văzut și se vede este însă o solidaritate entuziasmantă la nivel social, chiar în comunitățile cele mai lovite de criza economică. Sudul Italiei este exemplar și invit cititorul să vizioneze Fuocoammare, un excelent documentar pe această temă.

Pe fondul problematicii integrării imigranților în spațiul european, considerați că dezbaterea asupra viitorului model social european vizează o extindere sau o restrângere a acestuia?

Pentru mine modelul social european este în comă, atrofizarea sa este deocamdată singurul scenariu credibil.

 

Sorina-Cristina Soare, doctor în Ştiinţe Politice, este profesor la Universitatea din Florenţa (Italia). A absolvit în anul 1998 Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative din cadrul Universităţii din Bucureşti, urmând ulterior studiile de doctorat la Université Libre de Bruxelles.

[1] Eurostat News Release 181/2016 – 22 septembrie 2016, disponibil la http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7662180/3-22092016-AP-EN.pdf/22f5de3b-b5a8-4195-82fe-3072a4a08146, informație valabilă la data 22 octombrie 2016.

[2] Date complete pot fi accesate la pagina: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Asylum_quarterly_report, informație valabilă la data 22 octombrie 2016.

[3] Ibid.

[4] O explicație posibilă este și importanța temei imigrației în competiția electorală pentru președenția Austriei.

[5] Eurostat News Release 181/2016 – 22 Septembrie 2016, disponibil la http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7662180/3-22092016-AP-EN.pdf/22f5de3b-b5a8-4195-82fe-3072a4a08146, ultimul acces 22 octombrie 2016.

[6] Ibidem, p. 2.

[7] Eurostat News Release 181/2016 – 22 Septembrie 2016, disponibil la http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7662180/3-22092016-AP-EN.pdf/22f5de3b-b5a8-4195-82fe-3072a4a08146, ultimul acces 22 octombrie 2016.

[8] Textul integral este disponibil la acest link : http://www.romaniacurata.ro/primim-cati-refugiati-trebuie-nu-va-e-rusine/, informație valabilă la data 23 octombrie 2016.

[9] Textul integral este disponibil la acest link: http://www.fupress.net/index.php/smp/article/viewFile/8460/7951, informație valabilă la data 22 octombrie 2016.

 

Tags: , , , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu