Strategia Ministerului Transporturilor de a descentraliza proiectele de infrastructură face parte dintr-o strategie amplă de a crește capacitatea administrativă a autorităților publice locale de a efectua managementul proiectelor de infrastructură?

Este această descentralizare un posibil început pentru o descentralizare și mai accentuată?

În esență, ar fi bine să ne întrebăm dacă autoritățile locale vor să își ia în mâini destinul și în ce măsură această oportunitate este benefică, constituțională și poartă cu sine trăsăturile unei dezvoltări de tip administrativ.

Ideea generală ar fi că centrul va da linii directoare în teritoriu (spre exemplu proiecte de infrastructură regionale cum ar fi drumurile expres care leagă 2 localități din județe distincte).

Pentru  o mai bună informare amintim că din punct de vedere tehnic un drum expres înseamnă o arteră rutieră care permite conducătorilor auto să circule cu viteză mare, oprindu-se doar la un număr restrâns de stații/destinaţii.

Pe lângă trasarea acestor linii directoare, finanțarea acestor proiecte revine tot centrului, care prin programe stabilește și metodologia acestor alocări de fonduri. În acest context, ar fi bine să ne propunem analiza lucidă a capacității actuale a primăriilor, consiliilor județene, comunale, de a gestiona proiecte de infrastructură.

Drumuri pe hârtie la autoritățile locale

Această analiză este necesară având în vedere cele 10 noi drumuri expres, de tip radial, care ar urma să unească Capitala și localitățile din jur de actuala centură și viitoarea Autostradă de Centură a Capitalei (A0), pentru care CNAIR a încheiat un protocol cu Primăria Capitalei și alte autorități locale.

Mai mult, ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu a anunțat pe 9 februarie „continuarea procesului de descentralizare a proiectelor de infrastructură rutieră; am semnat astăzi 6 protocoale cu autoritățile locale”.

  • “Elaborarea Studiului de Fezabilitate, realizarea documentației tehnice pentru Autorizația de Construire (P.A.C.) și obținerea Autorizației de Construire (A.C.) pentru obiectivul de investiții “Drum de legatură între DX Brăila – Galați și VO Galați”
  • “Elaborare Studiu de Fezabilitate și realizare documentație tehnică pentru Autorizația de Construire (P.A.C.) pentru obiectivul de investiții TransRegio Brăila – Slobozia – Drajna – Chiciu și Drajna- A2”
  • “Elaborarea Studiului de Fezabilitate, realizarea documentației tehnice pentru Autorizația de Construire (P.A.C.) și obținerea Autorizației de Construire (A.C.) pentru obiectivul de investiții “Modernizare drum existent DN 25, între Galați și Tudor Vladimirescu”
  • ”Elaborarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investiții Varianta de ocolire Curtea de Argeș”
  • “Elaborare Studiu de Fezabilitate, PAC și elaborare Proiect Tehnic pentru Drum de ocolire Municipiul Reșița între DN58 și DN58B – Faza 1 și Drum de ocolire Municipiul Reșița între DN58B si DJ581 – Faza 2”
  • “Elaborarea Studiului de Fezabilitate, realizarea documentației tehnice pentru Autorizația de Construire (P.A.C.) și obținerea Autorizației de Construire (A.C.) pentru obiectivul de investiții Varianta de ocolire Băbeni (județul Vâlcea)”

Logica „by default”

Din istoricul administrației publice locale românești, capitolul gestionarea proiectelor de infrastructură este extrem de sensibil.

Capacitatea și experiența insuficientă în gestionarea acestor proiecte pot reprezenta piedici serioase în implementarea proiectelor care conduc la frânarea dezvoltării infrastructurii.

Logica că Localul va gestiona „by default” proiectele deoarece este în interesul lor e parțial adevărată. Dar pentru a materializa o dorința, nu voința lor e cheia, ci capacitatea acestora.

Având în vedere cele expuse, este firesc să ne întrebăm dacă strategia nouă inaugurată de actualul ministru vine la pachet și cu o creștere a capacității administrației locale. E suficient să credem că experiența ce va fi acumulată de autoritățile locale va fi direct corelată cu managementul acestor proiecte. Adică autoritățile vor învăța din mers cum se fac lucrurile.

Istoria tristă cu VO Mihăilești și VO Tecuci – o lecție neînvățată

Nu ne putem încredința unei logici „by default” riscând să frânăm derularea și implementarea proiectelor de infrastructură. Cunoaștem istoria tristă cu VO Mihăilești și VO Tecuci (detalii aici).

Recomandăm actualului ministru să ia în considerare elaborarea unei politici publice de transfer a capitalului tehnic de la centru către local. Vorbim în esență de personalul tehnic, de specialitate pe mai multe domenii de activitate, care să ajute autoritățile publice nu doar în a derula proiecte (cu toate fricțiunile intrinseci unui contract din punct de vedere legal și operațional), ci de a dezvolta resursa umană existentă.

Acesta ar fi și un bun plan pentru o eventuală descentralizare și mai profundă dacă elita politică actuală va mai lua în considerare această idee în configurația ei modernă.

Spunem modernă, deoarece descentralizarea fiscală e un subiect delicat care ne pune în față o realitate care cere regândirea statului. Prin cedarea unei părți din apanajul fiscal al centrului riscăm o mișcare centrifugă a județelor/regiunilor ce compun statul român și nu o descentralizare organică.

Când vorbim despre descentralizare, vorbim inevitabil de un triplet: Centru – Colectivitate – Comunități și de felul în care se realizează transferul de atribuții de natură administrativă. Aici intră și se determină și gradul de autonomie în gestionarea proiectelor de interes local-regional.

Descentralizarea poate reprezenta o cale spre modernizarea României dacă se iau în considerare și educarea/intruirea personalului existent în cadrul aparatului administrativ local, concomitent cu creșterea administrativă a acestor unități și, implicit, a potențialului lor de a implementa proiecte și pe viitor.

VO Gura Humorului, o excepție

Amintim că VO Gura Humorului este o excepție de la cele expuse până acum, deoarece ea denotă o luare în mâini a propriului destin de către autoritățile locale cu prețul electoral aferent.

În acest caz, vorbim de un plan pe care aceste autorități l-au luat în calcul pentru a duce la bun sfârșit proiectul. În cazurile expuse mai sus nu cunoaștem detalii despre capacitatea și mobilizarea autorităților publice locale.

Inventarul real al lucrurilor ar fi bine să plece de la aceste observații care se pot transforma în obiective pentru dezvoltarea infrastructurii din România. Timpul va decide, spre viitor sau înapoi în trecut.

Articol apărut pe Grupul pentru Promovarea Infrastructurii.

 

Tags: , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu